Specialiştii din cadrul MS susţin că există un deficit de iod în apă, plante şi animale, drept urmare şi aportul de iod în organismul uman este deficitar. Tocmai de aceea, este necesară suplimentarea cu iod în dieta zilnică, iar din acest punct de vedere sarea este cel mai potrivit aliment. Alegerea acesteia este bazată pe faptul că orice individ consumă sare, că acest consum este stabil de-a lungul anului, că tehnologia de iodare a sării este uşor de implementat şi de obţinut la preţuri rezonabile, că poate fi monitorizată calitatea sării iodate la producţie, în comerţ şi în gospodărie. Nivelul iodării sării trebuie să asigure individului 150 g de iod pe zi.

Medicii spun că renunţarea la sarea iodată va duce la reapariţia treptată a distrofiei endemice tireopate - a bolilor prin deficienţă de iod, cu componenta sa severă, cretinismul endemic, cât şi a diverselor grade de deficit intelectual la populaţiile carenţate.

Posibilele efecte secundare ale suplimentării cu iod trebuie discutate deschis, fără a produce îngrijorare nejustificată, spun reprezentanţii ministerului. Singurul efect secundar semnificativ este hipertiroidismul indus de iod, însă această afecţiune a fost semnalată la un număr mic de indivizi şi a fost tranzitorie, fiind urmată de scăderea frecvenţei hipertiroidismului în anii care au urmat profilaxiei iodate.

Hipertiroidismul indus de iod se întâlneşte cel mai adesea, dar nu exclusiv, la populaţiile expuse în mod îndelungat la deficienţa de iod şi care au noduli autonomi.

Hipertiroidismul indus de iod nu este privit ca o contraindicaţie a programelor de iodare, având în vedere beneficiile enorme pe care corecţia deficitului de iod le aduce în întreaga populaţie.

Date epidemiologice din ţări cu aport diferit de iod arată că în regiuni cu deficit iodat creşte rata de apariţie a cancerelor. Există o prevalenţă mai mare a formelor de cancer tiroidian, mai agresive şi invazive în zonele carenţate în iod.

Totodată, există o legătură între nutriţia cu iod şi riscul de iradiere a tiroidei în caz de accidente nucleare. Iradierea tiroidei după contaminarea mediului cu radioiod este direct legată de captarea tiroidiană a radioiodului.

Accidentul nuclear din 1986 de la Cernobâl a arătat clar că expunerea la radiaţia ionizantă produce o creştere enormă a prevalenţei cancerului tiroidian la copii, ceea ce a impus adoptarea unor măsuri adecvate de prevenţie, susţin reprezentanţii MS.

Monitorizarea nutriţiei de iod după introducerea noii legislaţii s-a făcut la grupe populaţionale cu risc crescut - copii şcolari şi femei gravide şi a evidenţiat o ameliorare a aportului de iod la populaţie.