Fondurile pentru restaurarea Castelului au fost obținute de Consiliul Județean (CJ) Timiș, prin Programul Operațional Regional 2007-2013, valoarea totală a proiectului fiind de aproximativ 52,5 milioane de lei, cu o valoare eligibilă a proiectului de 41,4 milioane de lei fără TVA.

"Contribuția proprie a CJ Timiș este de 18,8 milioane de lei. Asistența financiară nerambursabilă solicitată a fost de 33,7 milioane de lei, dar nu am beneficiat la momentul raportării de prefinanțare conform Cererii de finanțare, care are o întârziere de 24 de luni", a precizat Mugurel Borlea, director executiv al Direcției de Investiții și Managementul Proiectelor din cadrul CJ Timiș.

Deoarece clădirea avea un risc major de prăbușire, a fost nevoie de luarea unor măsuri urgente de punere în siguranță a clădirii. Pentru aceasta, s-a recurs la injectarea de beton sub baza construcției. Pe lângă asigurarea stabilității clădirii, proiectul a avut drept scop și valorificarea stilisticii medievale a Castelului, conservându-se și restaurându-se, astfel, atât fațada cât și monumentele istorice, s-a amenajat curtea interioară, s-au reamenajat spațiile interioare și s-au adaptat funcțiile muzeale la caracterul patrimonial al clădirii.

Pe lângă acestea, lucrările vizează și reamenajarea Muzeului Banatului, folosirea corespunzătoare a Sălii de marmură dar și a altor incinte care aveau alte destinații decât cele inițiale.

Scopul final al acestui proiect este acela de a crește contribuția turismului la dezvoltarea economico-socială și culturală a județului, dar și a zonei de vest a țării.

*****

Castelul Huniazilor din Timișoara este cea mai veche clădire a orașului și poartă totodată amprenta arhitecților italieni.

Cunoscut și sub numele de Castelul Huniade, clădirea a fost construită în anul 1307 la ordinul regelui Carol Robert d'Anjou, acesta servind inițial drept reședință regală. Numele de Huniade se trage de la faptul că între anii 1441-1456, Iancu de Hunedoara, comite de Timiș, a locuit acolo împreună cu familia sa.

Între anii 1552-1718, în timpul perioadei ocupației otomane, Castelul a devenit sediu al Pașei de Timișoara și a fost transformat ulterior într-o cazarmă care a fost depozit de arsenal. În anul 1849, edificiul a fost afectat de asediul trupelor ungare, iar în 1856 a fost refăcut în forma actuală.

Datorită faptului că zona unde a fost contruit era mlăștinoasă, iar pilonii pe care a fost ridicat erau din stejar, stuctura de rezistență a fost afectată puternic de-a lungul timpului, în 1849, acesta fiind complet distrus și refăcut mai apoi din temelii.