Despre prezbiteri se spune că Sfântul Pavel „hirotonea preoţi în fiecare Biserică, rugându-se cu postiri” (Fapte XIV, 23); iar lui Timotei i se atrăgea atenţia de Sfântul Pavel: „Pâră împotriva preotului să nu primeşti, decât numai din gura a doi sau trei martori” (I Timotei V, 19; cf. Matei 18, 16). În Noul Testament se vorbește pentru prima oară despre preoți în înțelesul de slujitori ai bisericii urmând,ierarhic, epicopilor. „Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor care locuiau în Iudeea; Ceea ce au şi făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.”(Faptele Apostolilor XI, 29-30)

Cuvântul  prezbiteros este  în legătură cu  lucrarea de sfinţire pe care o îndeplinesc slujitorii bisericeşti. În epoca apostolică cuvântul avea două înțelesuri: prezbiterul este folosit în general, pentru a indica pe toţi slujitorii hirotoniţi, indiferent de treapta din ierarhia pe care aceştia o ocupă, îndeosebi pe episcopi şi preoţi, termen ce va  intra definitiv în vocabularul terminologiei bisericeşti şi teologice: episcop, preot, diacon și prezbiter în sensul de bătrân înțelept.

Sfântul Ignatie Teoforul în Epistola către Magnezieni arată valoarea activităţii episcopului dar şi a preotului; „Supuneţi-vă episcopului ca poruncii lui Dumnezeu, de asemenea şi preoţilor”. Definirea, rolul şi ţinta preoţilor lui Hristos sunt menţionate şi lămurite încă din primele scrieri creştine, îndeosebi în acelea ale Apostolului Pavel.

Chemând pe toţi creştinii să cinstească pe slujitorii hirotoniţi, Sfântul Ignatie Teoforul scrie: „Toţi să respecte pe diacon ca pe Iisus Hristos; să respecte şi pe episcop, care este Chip al Tatălui, iar pe preoţi ca pe soborul lui Dumnezeu şi ca adunare a Apostolilor. Fără de aceştia nu se poate vorbi de Biserică” (către Tralieni III, 1).

Taina Preoţiei, este  o mărturie a iubirii dumnezeieşti faţă de omenire, căci preoții sunt urmaşii episcopilor, iar episcopii urmaşii Apostolilor şi Apostolii urmaşii lui Hristos.

Preoții (sau prezbiterii) continuă funcțiile pastorale în Biserică și conduc comunitățile parohiale locale.

Cercetarea atentă a textelor în care se vorbește despre prezbiteri cu înțeles creștin, în cărțile Noului Testament, arată limpede că înțelesul acestui termen este concentrat în jurul împlinirii îndatoririlor spirituale ale slujitorilor bisericești, fapt pentru care, în vorbirea obișnuită, putem traduce acest termen prin slujitor bisericesc.