Antifoanele se cântă alternativ, la cele două străni ale Bisericii. Sunt compuse de către Sfântul Ioan Damaschin ori, după cum spun unii, de către Sfântul Teodor Studitul, pe baza psalmilor 120 şi 134 - care formează catisma 18 și reprezintă ridicarea noastră din păcat, către Ierusalimul ceresc. O altă denumire este „cântarea treptelor”, pentru că se cânta pe treptele de la intrarea templului din Ierusalim, de către două coruri.

Fiecare dintre antifoanele celor opt glasuri este format din tropare sau stihiri scurte, grupate trei câte trei, în trei antifoane, având astfel 12 tropare sau stihiri scurte. Semnificaţia acestei împărţiri este trinitară, referindu-se la cele nouă cete îngereşti care cântă Sfintei Treimi.           

Asemenea laudelor ce le aduc îngerii, să cântăm şi noi aceste cântări, pentru a lăuda pe Dumnezeu. În limba greacă ele sunt numite anavatmoi.

Este importantă în mod deosebit slava fiecărui Antifon, căci este o teologie profundă a Duhului Sfânt, Cel ce dăruieşte darul teologiei şi al doxologiei Bisericii.