Cea mai veche icoană a Sfântului Pavel A doua descoperire în legătură cu Sfântul Apostol Pavel (pe lângă cea a sarcofagului) a fost anunțată de ziarul „La Osservatore Romano“, în ediția din 28 iunie 2009. Este vorba de descoperirea celei mai vechi icoane de până acum a Apostolului Pavel. Provine din secolul al IV-lea. Imaginea a ieșit la iveală în ziua de 19 iunie 2009, în urma restaurărilor care se efectuează de cel puțin un an într-o catacombă dedicată Sfintei Tecla, de pe Via Ostinese, la mică distanță de bazilica Apostolului. Curățind cu raze laser bolta unei încăperi, arheologii au scos la iveală o frumoasă decorațiune în frescă. Laserul a pus în lumină fața severă și bine cunoscută a Sfântului Pavel. În centru a apărut imaginea Bunului Păstor. De jur-împrejur, în cele patru colțuri – figurile lui Pavel, cea mai bine conservată, a lui Petru și a altor doi apostoli, unul tânăr și altul cu trăsături accentuate (probabil Ioan și Iacob). „Alte imagini ale Sfântului Pavel erau cunoscute din catacombele și din sarcofagele romane, dar portretul descoperit uimește prin expresia sugestivă și a lăsat fără suflare pe restauratori, care au întrerupt imediat munca lor, ca intimidați de acea privire foarte veche, de acea fizionomie care, ieșită din întunericul catacombei, emoționează și străfulgeră pe acela care o contemplă“, notează Fabrizio Bisconti, secretar al Comisiei Pontificale de Arheologie Sacră. Pavel apare cu barbă închisă la culoare și ascuțită, nasul pronunțat, ochii mari și foarte expresivi, tâmple asociate cu o chelie pronunțată, fruntea străbătută de riduri profunde. Toate aceste trăsături trimit la puținele informații care privesc aspectul fizic al Sfântului. Un pasaj din cartea apocrifă „Faptele lui Pavel și Teclei“ îl definește pe apostol ca fiind „un om mic de statură, chel, robust, cu sprâncene mari și nas mare. Plin de har. Uneori avea înfățișarea unui om, alteori a unui înger“. Mai interesant este că vechile reprezentări ale lui Pavel, pornind de la cea descoperită acum, are asemănări cu cele ale filosofului Plotin. Care au fost motivele care au dus la reprezentarea Apostolului Pavel așa cum vedem în această frescă și apoi în altele succesive, cu înfățișarea unui filosof, cu privirea gânditoare, fruntea înaltă, început de chelie, barbă ascuțită? Poate că răspunsul se află în înțelegerea epocii, când se punea problema convertirii ultimilor păgâni care se aflau în marile familii și în ambientele senatoriale romane. Pavel, Apostolul Neamurilor, învățătorul, „vasul ales“, cu ochi mari care privesc departe, devine mai apropiat de ei și mai de înțeles. În arta paleocreștină descoperim astfel înțelepciunea Bisericii, care, cu ajutorul Sfântului Pavel, voia să ducă mesajul lui Hristos printre intelectualii vremii.