Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieşene

Social

Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieşene

„Cu vaporul ce va aduce (…) de la Odesa lăzile cu arhiva românească adăpostită în Rusia în timpul refugiului (din 1917), vor fi aduse şi osemintele fostului domnitor al Moldovei, înţeleptul cărturar Dimitrie Cantemir. Guvernul a  luat hotărârea de a construi în Iaşi un mausoleu, unde vor fi strânse osemintele tuturor foştilor domnitori ai Moldovei”.

La Editura Doxologia a apărut, cu sprijinul financiar al Primăriei Iaşi, lucrarea „Ceretări privitoare la istoria bisericilor ieşene”, autor Sorin Iftimi.

Volumul reuneşte şaisprezece studii scrise într-un interval de cincisprezece ani, care sunt rodul preocupărilor constante pe care le-a avut autorul pentru studierea istoriei Iaşului şi a bisericilor sale. Multe dintre ele au apărut în diverse publicaţii de specialitate, mai greu accesibile pasionaţilor de istorie; acestea au fost incluse în volum după ce au fost revăzute şi adăugite. Alte texte sunt inedite, văzând prima dată lumina tiparului. Unele dintre ele au făcut obiectul unor comunicări în cadrul diverselor simpozioane ştiinţifice sau în cadrul şedinţelor lunare de comunicări  ale Institutului Român de Geneologie şi Heraldică „Sever Zotta”.

De la înălţimea celor şase secole de atestare documentară (1408-2013) oraşul Iaşi îşi rememorează istoria prin această carte. Există numeroase  monumente vechi ce înnobilează peisajul urban al localităţii. Dintre acestea, obiectivele de arhitectură civilă, mai vechi de două veacuri, sunt foarte puţine. Doar bisericile sunt cele care oferă o imagine palpabilă a trecutului. Datorită lor s-a spus că Iaşul este singurul oraş unde se poate studia  evoluţia arhitecturii româneşti pe o perioadă de cinci secole.. Lăcaşurile de cult  au fost unicul tip de construcţii zidite  din materiale durabile, menite să reziste „în veac”. Dacă palatele aristocraţiei nu au rezistat timpului, multe din bisericile Iaşilor au rezistat. În criptelele lor odihnesc oasele unor familii româneşti, precum Sturza, Balş, Beldiman, dar şi a unor reprezentanţi ai familiilor Cantacuzino, Ghica, Mavrogheni, Callimachi, Manu, Ruset, Palade, cu vechi rădăcini greceşti. „Cu vaporul ce va aduce (…) de la Odesa lăzile cu arhiva românească adăpostită în Rusia în timpul refugiului (din 1917), vor fi aduse şi osemintele fostului domnitor al Moldovei, înţeleptul cărturar Dimitrie Cantemir…Guvernul a  luat hotărârea de a construi în Iaşi un mausoleu, unde vor fi strânse osemintele tuturor foştilor domnitori ai Moldovei”.

Capitala Moldovei este diferită de burgurile occidentale, dar asemănătoare oraşelor din Estul Europei. În vremuri nesigure, de care oraşul a avut parte din plin, bisericile şi mănăstirile din vatra târgului şi din împrejurimi au jucat rolul unor „insuliţe” fortificate, în care orăşenii îşi puteau pune la adăpost viaţa şi bunurile. S-a încercat să se demonstreze că aceste biserici nu au fost construite la întâmplare, aşezarea lor făcând parte dintr-un sistem de fortificare disimulat.

Un specific al Iaşilor este dat şi de salba de mănăstiri închinate la Locurile Sfinte. În secolul al XVII-lea, domnii români au devenit principalii susţinători ai mănăstirilor de la Ierusalim, Muntele Athos şi Muntele Sinai,  preluând rolul de protectori jucat iniţial de împăraţii bizantini. Prin acest act de patronaj, domnii Moldovei se situau într-o descendenţă simbolică a vechilor basilei. Mănăstirile închinate din jurul Iaşilor au jucat şi rolul unor reprezentanţe permanente ale Locurilor Sfinte, făcând ca acest oraş  să fie ceva mai mult decât capitala Moldovei: un centru important pe harta Creştinătăţii răsăritene, o capitală a Ortodoxiei.

Lucrarea are cinci secţiuni: „Lăcaşuri în slujba curţii domneşti”, „În umbra Trei Ierarhilor”, „Vechile turnuri şi zorii modernităţii”, „Portrete de ctitorii şi pomelnice”. Ultima secţiune intitulată „Varia” cuprinde glose privitoare la istoria şi arhitectura bisericilor ieşene.

O idee interesantă privitoare la istoria bisericească a Iaşilor pe care autorul a abordat-o a fost aceea de a stabili un raport mai clar între bisericile oraşului şi bresle care le aveau drept lăcaşuri de închinăciune. Deoarece era perioada de formare a numelor de familie este greu de ştiut, cu exactitate, dacă numele de meserii reprezentau cu adevărat ocupaţiile enoriaşilor sau deveniseră deja nume de familie.

Cartea „Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieşene”, autor Sorin Iftimi poate fi cumpărată de la magazinul online Doxologia, de la librăriile Doxologia, precum şi de la celelalte librării din Iaşi şi din ţară.