La fel ca și profesorii, medicii și asistentele medicale, preoții catolici par să aibă și ei din ce în ce mai multe îndatoriri, mai ales din cauza numărului de personal în scădere, fiind deci supuși sindromului Burnout, o formă particulară de stress și de epuizare profesională ce duce la demotivare.

Acest fenomen a fost explicat vineri seara, la Roma, de psihoterapeutul Giuseppe Crea, profesor la Universitatea Pontificală Urbaniana, cu ocazia prezentării cărții sale: "Starea de rău în serviciul pastoral, recunoșterea și tratarea Burnout în slujirea altora".

"Când ne dedicăm altora (cu prea mult entuziasm N.Trad.), fără să ținem cont de noi, de volumul de muncă și de oboseală, riscăm să ne consumăm: ne consumăm interiorul, nivelul de energie, dar până la urmă și entuziasmul“, "ceea ce provoacă apatie, indiferență și rigiditate emotivă", a spus el.

"Este un fenomen întâlnit pe scară largă, fiindcă are legătură cu caracteristicile locului de muncă al preotului", a explicat dr. Crea. "Nu este caracteristic unui stil de viață occidental sau oriental, ci se poate întâmpla oriunde", a observat Cardinalul Oscar Andres Rodriguez Maradiaga, un membru al Congregației pentru Cler, din Vatican.

“Până de curând, cei mai afectați erau preoții tineri, care porneau în activitatea lor pastorală cu mult entuziasm“. În prezent, criza devine una și de maturitate, când, după ce un preot a lucrat pe anumite persoane și planuri, le vede realizate, și exact ca un părinte, nu suportă independența copilului său, conform explicațiilor profesorului.

"Mulți dintre cei care suferă de această formă particulară de stres nu sunt conștienți de ea", remarca profesorul Crea.
"Această carte pune deci degetul pe rană", a spus cardinalul.

Preoții trebuie să fie atenți la niște semnale de alarmă": prea puțin timp pentru rugăciune, timp liber și de lectură redus"... si să se “oprească din când în când, în mod regulat, adică, să își rezerve puțin timp și pentru ei “in fiecare zi sau în fiecare săptămână". (Andreea Zahariea)