Părintele Ioan Sabău s-a născut în 1914, în pragul primului "mare fratricid mondial". A studiat Teologia la Cernăuți (unde i-a fost coleg și prieten Ieromonahului Adrian Făgețeanu), însă formarea sa de căpătăi, după cum singur o mărturisea, s-a făcut în "academia duhovnicească" a temnițelor stăpânirii fără-de-Dumnezeu, adevărate "ferestre către Cer", în care a petrecut peste 13 ani în mai multe perioade de detenție. Acolo a avut binecuvântarea de a-i cunoaște pe Părintele Dumitru Stăniloae și Nichifor Crainic.

În acele vremuri de prigoană, a săvârșit o adevărată minune: ridicarea unei biserici în satul Vinerea din județul Alba, pentru care, de altfel, a fost "răsplătit" cu opt ani de temniță grea. După ieșirea din închisoare, a rămas neclintit în propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, până la sfârșitul vieții, în 2009.

Părintele Ioan Sabău rămâne pentru cei care l-au cunoscut un mare mărturisitor al lui Hristos, atât în vremea comunistă, în care a suferit mai mulți ani de temniță, cât și în zilele noastre, fiind nelipsit de la conferințele duhovnicești din Alba Iulia și Deva sau la hramuri de mănăstiri.

Iubitor de Biserică și de neam, propovăduitor al sfințenie familiei, Părintele Ioan Sabău va rămâne în conștiința Bisericii Ortodoxe Române ca un preot de vocație și un mărturisitor înflăcărat al lui Hristos. Veșnica lui pomenire!

(Sursa: reintregirea.ro)