Comunitatea care a înţeles că totul se poate realiza prin muncă, jertfă şi dăruire
Satele Buhăieni şi Drăgăneşti ale comunei Andrieşeni n-au avut niciodată un preot al lor. Exista o singură biserică în Buhăieni la care slujea, de obicei, o dată pe lună preotul de la comună. Iată însă că acum doi ani a venit, în sfârşit, un preot pentru această parohie.
Fiind un preot atât de tânăr, abia trecut de douăzeci şi cinci de ani şi fără prea multă experienţă, nu ne-am fi aşteptat, desigur, la o prestaţie prea eficientă în tot ce presupune activitatea unui preot. Acum, însă, după doi ani de la instalarea ca preot paroh a părintelui Petru Constantinescu, căci despre dânsul este vorba, putem spune că lucrurile s-au derulat cu totul altfel de cum s-au aşteptat enoriaşii celor două sate. Privind în urmă şi văzând câte s-au realizat, rămâi uimit de rapiditatea cu care s-a lucrat şi de felul în care oamenii s-au mobilizat şi au stat alături de părintele lor duhovnicesc.
În scurt timp, interiorul bisericii din Buhăieni a devenit cu totul altul, condiţiile slujirii fiind astăzi mult mai bune. Schimbări importante s-au făcut şi în exterior, începând cu lărgirea curţii. În vara care abia a trecut s-au început lucrările pentru ridicarea Centrului social-filantropic „Arhimandrit Ilie Cleopa“, iar pe terenul donat parohiei de un grup de enoriaşi se fac pregătirile pentru ridicarea casei parohiale.
Tot în acest timp, biserica din Drăgăneşti, a cărei constucţie începuse în prima parte a anilor â90 şi la care mai era destul de mult de lucrat, a fost adusă la stadiul de biserică în care se poate sluji oricând, fiind aproape de pregătirea ei pentru sfinţire.
O frumoasă schimbare în viaţa comunităţii
Dacă încercăm să căutăm o explicaţie pentru tot ce s-a făcut în această tânără parohie într-un timp atât de scurt, o vom găsi tot în activitatea pe care o desfăşoară părintele Petru. E vorba de celălalt plan al activităţii preotului, şi anume planul duhovnicesc. Oamenii celor două sate nu s-ar fi mobilizat într-o asemenea măsură şi nu ar fi dat atât de mult din puţinul pe care-l au dacă nu ar fi fost motivaţi de ceva. Dar ei au simţit de la început că ceva începe să se schimbe în viaţa comunităţii din care fac parte şi au venit lângă părintele lor, la început poate mai mult din curiozitate, pentru ca mulţi dintre aceştia să rămână, atraşi fiind de noutatea şi frumuseţea schimbării. În timp, fiecare dintre ei a simţit bucuria acestei schimbări care, în ultimă instanţă, se petrece chiar în forul cel mai intim al fiinţei lor. Tocmai de aceea, ei rămân statornic implicaţi în activitatea, aproape ca într-un şantier, ce se desfăşoară pe lângă cele două biserici.
Şi astfel a început părintele Petru, cu pricepere şi tact, să lucreze pentru ridicarea unui alt „edificiu“, mult mai important decât cele materiale - biserica vie, biserica din sufletul oamenilor care i-au fost daţi spre păstorire. Ori de câte ori are prilejul, el se foloseşte de cuvânt pentru a „zidi“, încât, treptat, mulţi dintre ei au început să vadă altfel lucrurile. Oamenii au început încet, încet să schimbe priorităţile din viaţa lor. Mulţi dintre ei, ca dezmeticiţi dintr-un somn, au început să vadă, să înţeleagă cât de important este ca omul, în mersul său pe drumul vieţii, să rămână mereu în Biserica lui Dumnezeu, să rămână mereu sub îndrumare şi ocrotire divină. Toate acestea dau la o privire obiectivă speranţa că viaţa lor a început şi va continua tot mai mult să se aşeze pe temelii sănătoase şi puternice.
Copiii din parohie, emblema viitoarelor generaţii
Observând cu atenţie ceea ce se face şi felul în care se lucrează în această parohie, înţelegi că activitatea preotului paroh are în vedere trebuinţele imediate ale parohiei, dar în acelaşi timp ea este cu bătaie lungă. Există un sector al comunităţii din parohie spre care atenţia părintelui se orientează în mod deosebit. Acest sector îl formează copiii. Mulţimea activităţilor atractive în care aceştia sunt mereu antrenaţi (concursuri de tot felul, mici programe artistice, corul, pelerinajele etc.), toate cu tentă educativă, dar şi instructivă, aduce noutatea deosebită intervenită în viaţa acestora. Aşa se face că la Sf. Liturghie şi la oricare alte slujbe religioase care vizează întreaga comunitate biserica este mereu plină de copii şi, mai mult decât atât, ei sunt participanţi activi la aceste slujbe. Vecernia dinaintea sărbătorii Naşterii Maicii Domnului (zi de hram pentru biserica din Drăgăneşti) a început cu Paraclisul Maicii Domnului, moment religios la care copiii au participat activ, căci în timpul verii, de la părintele lor, între altele, asta au învăţat - cântările de la Paraclisul Maicii Domnului. După Vecernie şi Litie, în virtutea unui proiect comun între Biserică şi Armată şi în urma colaborării cu Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“, din cadrul Batalionului 151 Infanterie „Lupii Negri“, copiii au primit din mâna domnului comandant Marius Iacobuţ şi a câtorva subordonaţi ai săi daruri (ghiozdane echipate pentru şcoală, mape şcolare, rechizite, cărţi de rugăciune şi dulciuri). Privind către aceşti copii, privind la felul în care aceştia sunt antrenaţi în viaţa bisericii, înţelegi că peste ani ei ar putea forma noua generaţie, mult deosebită de cele care au precedat-o.
Sigur că toate cele relatate până acum n-ar fi avut loc dacă tânărul nostru paroh n-ar fi înţeles de la început că cel ce stă în fruntea unei comunităţi trebuie să fie, în primul rând, un slujitor al ei şi că nimic frumos şi măreţ nu se poate realiza decât prin muncă, jertfă şi dăruire.
