În această vară a avut loc la Universitatea din Oxford, St. Anne's College, conferinţa The Soul, în zilele de 28 Iunie - 1 Iulie. Această conferinţă a fost de o largă deschidere interdisciplinară. Tema sufletului a fost aşezată în contextul actual al gândirii de orientare pregnant ştiinţifică, în special în raport cu domeniul neuroştiinţelor. Minte, raţiune, gândire, psihic, panpsihism, naturalism sunt doar câteva concepte care au revenit constant în dezbaterile conferinţei. Conferinţa s-a dorit a fi o contrabalansare faţă de naturalism şi panpsihism, tendinţe care par a reveni în actualitate cu multă putere. Aceste tendinţe reducţioniste aşează tripleta minte-trup-creier într-o exclusivă relaţie cu mediul înconjurător, nemailăsând loc noţiunii de suflet. Doar întoarcea la unitatea religioasă suflet-trup mai poate creea o contrapondere naturalismului de astăzi. Mulţi oameni asumă, împotriva naturalismului, realitatea unor manifestări umane, care depăşesc determinismul obiectivant, de primă instanţă, precum voinţa liberă, intenţionalitatea, iubirea.  Se observă limite ale ştiinţei care nu pot da seama de manifestările fiinţei umane. Creierul uman nu poate fi redus la o simplă bucată de carne încărcată de pulsiuni, ori la o simplă maşinărie care coordonează trupul. De aceea, pe bună dreptate, profesorul Conor Cunningham a putut afirma în cadrul primei intervenţii a acestei conferinţe că: "Discuţia cu privire la relaţia creier-trup-suflet nu trebuie începută de la funcţiunile creierului, ci de la realitatea sufletului care odată ce părăseşte trupul, toate funcţiunile creierului sunt pur şi simplu switched-off". Ştiinţa caută să analizeze creierul uman, cu toate funcţiunile sale ca pe un obiect. Descrierile sunt precise cu privire la rolul fiecărei emisfere a creierului uman, însă în tot acest demers există o parte a existenţei umane care scapă conceptualizării şi se înscrie în sfera misterului, a metaforei, a vieţii care conturează limite în studiul ştiinţelor exacte. Ceva dă cu "rest" în tot acest calcul, de aceea rolul filosofiei cu întrebările sale existenţiale şi al teologiei cu accentul său pe revelaţie şi relaţie personală cu Dumnzeu şi semenii trebuie avute în vedere în acest timp al modernităţii noastre târzii sau postmodernităţii pentru a nu risca instrumentalizarea a ceea ce e viu, sublim şi care aduce bogăţie existenţei umane.

Acelaşi profesor Cunningham a subliniat în unicitatea personei umane în raport cu schimbarea continuă a lucrurilor. Totodată a mai afirmat faptul că în cultura europeană persistă o tentaţie presocratică de a reduce viaţa la unul dintre cele patru elemente: focul, aerul, pământul sau apa. În acest sens, se constată în câmpul neuroştiinţelor tendinţa de a reduce fiinţa umană la determinaţiile creierului cu un accent mai mare pe unul dintre cele patru elemente, anume aerul. În aceeaşi ordine de idei David Bentley Hart a subliniat că poziţia materialistă presupune o reducere a activităţii creierului uman la simplu fenomen fizic şi mecanism chimic. Iar profesorul  John Milbank a afirmat în acest context că: "Ceva mai mult decât materia a început în materie", subliniid prin aceasta rolul sufletului.

Conferinţa s-a desfăşurat pe durata a trei zile, timp în care au conferenţiat personalităţi de prim rang din domeniul teologiei, filosofiei şi ştiinţelor naturii.

Deschiderea a fost făcută de către Conor Cunningham - profesor asociat de teologie şi filosofie al Universităţii din Notthingham. Este autorul lucrărilor Genealogy of Nihilism (2002) şi Darwin's Pious Idea: Why the Ultra-Darwinists and Creationists Both Get It Wrong (2012). În continuare a conferenţiat Iain McGilchrist - psihiatru şi scriitor. A studiat literatură engleză la Oxford, cu preocupări în filosofie şi psihologie. Specialist în neuropsihiatrie. A dezvoltat cercetări în Spitalul Maudsley din Londra şi în Spitalul John Hopkins din Baltimore, USA. O adevărată revelaţie a conferinţei a constituit-o Mary Midgley, o doamnă care deşi ajunsă la o vâstă venerabilă de peste 80 ani este recunoscută ca fiind una dintre figurile emblematice ale filosofiei britanice a ultimelor decenii. Dintre cele peste 15 cărţi publicate amintim doar două dintre ultimele apariţii The Myths we Live By (2004) şi The Solitary Self: Darwin and the Selfish Gene (2010). Au mai conferenţiat William Desmond, profesor irlandez de filosofie la Institutul de Filosofie al Universităţii Catolice din Leuven, Belgia şi al Universităţii Villanova din Pennsylvania, USA. A urmat John W. de Gruchy profesor emerit de studii creştine al Universităţii din Cape Town, Africa de Sud. A mai conferenţiat  John Milbank profesor de teologie al Universităţii din Nottingham, cel căruia Mihail Neamţu îi dedică un capitol în lucrarea sa Gramatica Ortodoxiei.

A conferenţiat şi un specialist în  teologie patristică şi filosofie contemporană, în persoana profesorului David Bentley Hart, teolog, filosof şi comentator cultural. Autorul mai multor cărţi dintre care amintim The Beauty of the Infinite: the Aesthetics of Christian Truth (2004) şi The Experience of God: Being, Consciousness, Bliss (2013).

Subsemnatul am susţinut în cadrul acestei conferinţe referatul cu titlul The event of the Embodiment,  a major premise of the philosophy of language: Dumitru Stăniloae, Hans Georg Gadamer and Gabriel Marcel, în încercarea de a promova personalitatea părintelui Stăniloae, în acest an aniversar, cu evidenţierea formelor preliminare de "întrupare" ale Logosului: raţionalitatea creaţiei şi cuvântul revelat şi cu accent special pe Întruparea Logosului care devine în spaţiul filosofiei lui Gadamer premisa majoră a filosofiei limbajului, iar în ontologia filosofică a lui Marcel deschiderea căii îndumnezeirii omului, ca formă de împlinire a umanului.

(Pr. dr. Isai Mihai Daniel, Coordonator Arhivă - MMB)