Coreea de Nord este recunoscută ca fiind țara în care a fi creștin este cea mai grea încercare. Arestările unor misionari precum Kenneth Bae și John Short, împreună cu relatările unor încălcări grave ale drepturilor omului în cazul unor cetățeni bănuiți de conspirație împotriva statului, a dus la creșterea îngrijorării la nivel internațional cu privire la micul popor aflat sub dictatura lui Kin Jong-Un.

Se crede că aproximativ o treime din populația creștină nord coreeană (100.000) muncește în lagăre de concentrare, iar sute de mii de cetățeni, dintre care majoritatea creștini, s-au refugiat în țări precum Coreea de Sud, China, Mongolia sau Rusia.

Cu toate acestea, pr. Eric Foley, co-fundator al Seul SUA, un departament dedicat sprijinirii creștinilor refugiați din Coreea de Nord sau ascunși, susține că în ciuda prigonirii intense, creștinii nord coreeni rămân de nestăvilit în credința lor, împărtășind-o și cu ceilalți.

Coreea de Nord este un popor unic în istoria omenirii prin faptul că s-a fundamentat pe distorsionarea credinței creștine, declară acesta pentru Christian Today.

Poate suna puțin îndrăzneț, însă Kim Il-Sung (primul președinte al Coreei de Nord, bunicul lui Kim Jong-Un) a crescut într-o familie creștină iar ca rezultat al expunerii sale la această credință a devenit convins că însușirile cultului creștin: întâlnirile săptămânale, devotamentul total față de divinitate și cântarea, ar putea fi adaptate la religia de stat, cunoscută în Coreea de Nord drept „Juche” și care constă, în mare, în adorarea familiei Kim.

Există o credință greșită potrivit căreia Coreea de Nord ar fi un popor ateu, dar, dimpotrivă, este unul din cele mai credincioase popoare de pe pământ, continuă Foley.

Un procent de 100% dintre cetățeni participă la slujbele obligatorii, care sunt asemănătoare cu slujbele creștine. Există aproximativ 600 de imnuri dedicate lui Kim Il-Sung iar oamenii ascultă din scrierile sale despre cele zece legi, o adaptare a celor zece porunci. Aceste adunări se aseamănă atât de mult cu slujbele de slujire creștine încât atunci când citim Evanghelia, prima reacție a nord coreeniilor este să întrebe de ce ne imitați?

Potrivit lui Foley, creștinismul este o provocare directă față de ideologia Juche iar dacă s-ar răspândi, ar deveni evident că Juche este o imitație ieftină a credinței creștine.

Astfel, orice practicant al religiei este condamnat la muncă grea pe tot parcursul vieții sale sau chiar ucis, iar cazurile recente precum cel al cetățeanului american Kenneth Bae, reprezintă mărturia unei intoleranțe ridicate împotriva practicilor creștine, chiar și la străini. De accea, nu este de mirare că această țară se află în topul clasamentului realizat de Open Doors privind prigonirea creștinilor timp de 12 ani la rând.

Cu toate acestea, creștinii, pe care Foley îi descrie a fi cei mai căliți în luptă, lucru adeverit și întărit prin orice creștin, nu se ascund, nădăjduind la schimbarea regimului.

În Coreea de Nord a existat întotdeauna o prezență tainică... aceștia continuă să asculte cuvântul Evangheliei într-un mod deosebit și unic, spune acesta. Până și în lagărele de concentrare, care sunt văzute drept locuri ale pierzaniei, creștinii își fac ucenicia și propovăduiesc Evanghelia. Pentru ei este parte a misiunii lor.

Noi înotdeauna vrem să subliniem faptul că aceștia nu bat în retragere, ci au continuat de mai bine de 60 de ani să propovăduiască Evanghelia cu succes. Mărturia indigenilor din Coreea de Nord este cea care a dovedit schimbarea.

După ce a lucrat in domeniu mai bine de zece ani, Foley susține că de fapt, Coreea de Nord nu este cel mai rău loc pentru creștini, cel puțin nu în sensul în care am crede noi.

Consider că dacă atunci când spunem „rău” ne gândim la locul unde se plătește cel mai scump preț, atunci este adevărat. Nu am întâlnit niciodată un creștin de ocazie în Coreea de Nord! Dar dacă atunci când spunem asta ne gândim ca la un loc unde puterea lui Dumnezeu este mai puțin evidentă, sau unde creștinii se simt cei mai părăsiți, atunci creștinii nord coreenii vor nega vehement acest lucru, explică acesta.

Nord coreenii susțin că primesc tot ce au nevoie de la Dumnezeu, pentru a-și păstra credința: „Nu vă rugați pentru noi ci rugați-vă cu noi. Domnul ne dă credință atunci când ne încearcă”. Aceasta este o mare încercare pentru noi!

Având în vedere că religia creștină se opune direct regimului nord coreean prin însăși natura sa, Foley susține că pur și simplu nu se poate ușura mai mult situația credincioșilor. Însă, explică acesta, Coreea de Nord se preocupă profund de prezența sa internațională și răspunde opiniei publice din întreaga lume. Comunitatea creștină mondială trebuie, așadar să îi susțină pe cei din Coreea de Nord și să ceară libertate religioasă și încetarea încălcării drepturilor omului.

Creștinii din întreaga lume au responsabilitatea de a deveni mai conștienți și de a vorbi în numele lor în cadrul campaniilor publice destinate să atragă atenția guvernelor din întreaga lume. Sunt slabe șanse ca statul nord coreean să devină vreodată compatibil cu religia creștină însă dacă nu facem nimic, situația se poate înrăutăți.

Vădit interesat de lucrarea lui Dumnezeu în Coreea de Nord, Foley concluzionează cu o poveste: În primele mele întâlniri cu un frate creștin ascuns, l-am întrebat cum ne putem ruga iar el a fost foarte uimit de întrebare, zicând: „Voi vă rugați pentru noi? Noi ne rugăm pentru voi!”

I-am explicat că noi avem bani și libertatea de a face orice, iar el a răspuns: „Tocmai aceasta este problema. În Coreea de Sud și în Occident, vă încredeți atât de mult în aceste lucruri încât nu știți cum este să nu ai nimic. Noi Îl avem doar pe Iisus, și ne este de ajuns.”