Primul concert a fost susținut în cadrul celei de-a XVI-a ediții a Festivalului Internațional de Muzică din micul oraș Mielec, localitate ale cărui atestări documentare merg până în secolul al XIII-lea. Începând cu anul 1998, anul de debut al festivalului, evenimentul muzical din orașul Mielec reunește solişti prestigioşi, coruri, ansambluri camerale şi orchestre mari din întreaga lume. Participarea din acest an a corului „Byzantion” la Mielec reprezintă cea de-a doua prezență a artiștilor români aici, după participarea prestigiosului cor „Madrigal”, în anul 2008.

Interesul și afinitatea publicului polonez pentru genul muzical psaltic au fost și de această dată confirmate de numărul mare al iubitorilor de muzică prezenți în biserica catolică „Doamna noastră” din centrul orașului Mielec, un edificiu impresionant prin dimensiunile sale, cu o arhitectură modernă, în care susținerea unui moment artistic este, fără îndoială, o provocare pentru orice grup vocal.

Al doilea concert a avut loc în impunătoarea biserică dominicană din centrul orașului Krakovia, cu ocazia celei de-a XXXVIII-a ediţie a Festivalului Internaţional „Muzică în vechea Cracovie”, organizat de Fundaţia „Capella Cracoviensis”, evenimentul înfățișând una dintre principalele manifestări muzicale de înaltă ţinută ale celei de-a doua capitale culturale a Poloniei. Din 1976 până în prezent, festivalul s-a impus ca unul dintre cele mai prestigioase şi mai longevive evenimente muzicale din Polonia, atrăgând de pretutindeni solişti, coruri, formaţii camerale şi orchestre. Anul acesta, printre participanţi s-au numărat muzicieni din Elveţia, Germania, Italia, Marea Britanie, Norvegia, Polonia, România, Rusia şi Statele Unite ale Americii.

Concertul corului „Byzantion” a reprezentat cea de-a cincea prezenţă românească la celebrul Festival „Muzică în vechea Cracovie” după ce, în anii trecuţi, concertele corului „Preludiu”, corului „Madrigal”, grupului psaltic „Stavropoleos” şi cvartetului „Bălănescu” au fost primite cu mult entuziasm de un public foarte numeros.

Repertoriu bogat abordat de corul „Byzantion”

În ceea ce privește repertoriul abordat de corul „Byzantion” în cadrul ambelor festivaluri, dezideratul a fost conferirea unei imagini cât mai ample și mai elocvente asupra muzicii sacre a Imperiului Bizantin, rugăciune cântată a sfinților părinți răsăriteni. Cele 80 de minute de interpretare psaltică au reprezentat o invitație la o călătorie în istoria acestei minunate arte, în fascinația lumii modurilor bizantine, precum și o reactualizare, o retrăire prin cele mai frumoase cântări, a sărbătorii Adormirii Maicii Domnului.

Astfel, în debut au fost interpretate piese ce își au originea fie în primele secole ale creștinismului (secolul al III-lea), fie în repertoriul paleoromaic (secolele VII – XIII, Italia de Sud și Catedrala „Reims”, Franța). Vechiul imn creștin „Sfinte Dumnezeule” a fost interpretat în tradiționalul glas al II-lea în limbile română, greacă și slavonă, sugerând și evocând, prin aceasta, dimensiunea panortodoxă a artei psaltice.

Piesele de o complexitate mai mare precum „Slava” pe opt glasuri la Adormirea Maicii Domnului de Petru Lampadarie (+1778), cea mai mare personalitate a muzicii psaltice din secolul al XVIII-lea, heruvicul „Să tacă tot trupul” din Sâmbăta Mare, de Iacov Protopsaltul (+1800), un punct de referință în plan componistic, cratima în glasul I de Anton Pann (+1854) și chinonicul duminical „Lăudați pe Domnul” în glasul plagal I, de Sf. Ioan Cucuzel (secolul al XIV-lea) au reprezentat provocarea propusă publicului în aprecierea repertoriului liturgic ortodox prin ipostaze ale genului papadic și nu numai.

Ultima parte a fost introdusă prin tradiționala melodie a „Prohodului Maicii Domnului”, în lumina tainică a lumânărilor, ce au purtat pe cei prezenți, pentru câteva momente, dincolo de scenă, dincolo de concretul și convenția unui simplu concert. Tăcerea întunericului și prohodirea au adus cu sine atmosfera din Sâmbăta Mare, când toată făptura murmură cu plecăciune „Să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur [...] căci Împăratul împăraților vine să se junghie... ”. Încheierea concertului a fost încununată de cratima compusă de Anton Pann, o cântare cu silabe fără înțeles precum te,ri,re,to,ro, ti,ri ce simbolizează doxologia mai presus de cuvinte, adusă de cetele îngerești în urcușul lor infinit în jurul tronului dumnezeirii.

Rămâne, în final, să ne exprimăm încă o dată aprecierea față de aceste manifestări artistice organizate la cele mai înalte standarde, față de o țară unde, pe toată perioada anului, întâlnești la tot pasul festivaluri ce își îmbogățesc blazonul cu zeci de ediții - tradiții de nezdruncinat - față de un popor cu o crescândă deschidere cultural-muzicală și un interes sporit pentru moștenirea bizantină din spațiul ortodox. Aceste gânduri, aceste experiențe inedite aduc cu sine în mod inevitabil întrebarea: cât va mai dura până când setea de muzică sacră de calitate să determine pe cei interesați din țara noastră - cler, laici, autorități- să își unească forțele pentru organizarea, cel puțin în orașele mari, a unor astfel de evenimente care să asigure amploare, autenticitate, tradiție, identitate? (Adrian Sîrbu, cadru didactic la Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi)