creștinism

Întoarcerea unui necredincios

S-a îmbrăcat, deci, şi el ca un creştin şi s-a dus la biserica Patriarhiei, unde a urmărit Sfânta Liturghie. În timpul acesteia, Împăratul Hristos a lăsat să se întâmple şi a doua minune. În timpul în care preotul se îndrepta spre uşile împărăteşti, Ahmet l-a văzut plutind şi înconjurat de lumină.

Cel ce se simte bine în păcatele sale nu poate înţelege pocăinţa

Abaterea noastră de la voia lui Dumnezeu ne duce departe de El, la starea de suferinţă, frământare, lipsă, asemenea fiului risipitor. Dar, tânărul din evanghelie n-a pierdut până la capăt conştiinţa că ceea ce trăieşte el alături de porci nu-i adevărata lui viaţă; că a ajuns acolo, nu datorită întâmplării ci, din vina lui. Atunci, el „şi-a venit în sine”, şi, în pocăinţa lui, a trecut prin mai multe stări.

„Fiți, dar, înțelepți ca șerpii!”

Nu, slujitorilor diavolului, adică şmecherilor, prea le-ar veni la îndemână să fim proşti. 

Creştinismul nu este numai cunoştinţă, ci şi simțire

Mai cu seamă, iubiţi creştini, prin libertatea morală îndoită datorie împlinim: mai întâi, rămânând liberi moral, ne desăvârşim şi ne sfinţim şi în al doilea rând, conlucrăm la împlinirea marii opere a Mântuitorului nostru lisus Hristos.

Să acceptăm viaţa şi lumea fără a încerca să ne creăm o lume artificială

În măsura în care suntem creştini, ne aflăm mereu în stare de tensiune, în angoasă, şi în acelaşi timp în culmea fericirii. E un lucru nebunesc, e ridicol şi totuşi e adevărat: acceptăm întunericul nopţii la fel cum acceptăm strălucirea zilei. 

Minunea cea mare a lui Dumnezeu

Creştinismul e transmutaţie, nu a elementelor chimice, a omului. Metanoia.

Porunca ce rezumă Scriptura: desăvârşirea iubirii veşnice

Creştinismul nu are temelie omenească – vreun apostol – ci divinitatea Întemeietorului confirmată definitiv de Sfânta Sa Înviere. Pe învierea lui Iisus, pe faptul că Iisus are o realitate vie, unică, şi în categoriile lumii acesteia cât şi în afara ei.

Ce să facă și politicienii?

Dacă am fi creștini adevărați, am trimite în Parlament nu partide creștine, ci politicieni creștini și, atunci, lucrurile ar sta cu totul altfel.

Creștinismul se trăiește pe de-a-ntregul, nu „după gust”

Creştini sunt aceştia, care arată o anumită râvnă pentru părţile din afară ale Creştinismului, dar duhului şi miezului său se împotrivesc, care merg deseori la biserică, îşi deschid auzul pentru cuvintele dumnezeieşti, aprind lumânări cu mâna lor şi, s-ar părea, cu râvnă, care cinstesc sărbătorile, dar fac toate acestea numai din obicei sau din „bună creştere”?

Războiul vremurilor din urmă

Dragii mei, războiul acesta este într-adevăr unul anevoios, dar nu fără știința lui Dumnezeu. Creștinul nostru de azi trăiește niște vremuri grele, de neputință. Poate că niciodată nu a fost așa de neputincios creștinul cum este  astăzi. 

Pagini