Cu privirea spre cer în tabăra „Voioşeii din Şendreni“
Pe vremuri, acum mulţi ani, când tehnologia nu pătrunsese încă atât de brutal în vieţile oamenilor, când plimbările se făceau de-a lungul uliţei, pe drumul pietruit, până pe imaşul înverzit, când aerul mirosea a pădure şi seara se vedeau mii de stele pe cer, când viaţa era altfel, mai simplă, şi, poate, mai curată, atunci tinerii se întâlneau la biserică, îmbrăcaţi în costume populare, prieteniile se legau cu ajutorul bisericii şi se împlineau tot în acelaşi sfânt locaş. Dumnezeu era astfel permanent inclus în activităţile oamenilor, era prezent în fiecare moment.
Acum, noi încercăm să recuperăm ceva din paradisul pierdut, să-L readucem pe Hristos în mijlocul oamenilor. O astfel de încercare a fost şi tabăra de la Şendreni, judeţul Botoşani, desfăşurată în perioada 16-19 iulie 2015. O tabără în care am renunţat la tehnologia de toate zilele, la gustul unei vieţi sărace în experienţe şi am câştigat… cerul, cu toate stelele lui.
Şapte voluntari din ATOR Iaşi şi ATOR Bucecea au pătruns joi, încrezători, pe poarta bisericii din Şendreni. Acolo, s-au întâlnit cu alţi tineri şi au împărtăşit un pic din experienţa lor ca animatori şi din dorinţa de a se organiza împreună, pentru a face ca această experienţă să fie cu folos.
Tabăra „Voioşeii din Şendreni“ a început cu cea mai cuprinzătoare rugăciune: Sfânta Liturghie. A continuat apoi cu o sesiune de cunoaştere pe grupe şi cu câteva jocuri de încredere. Dimineaţă, în cadrul atelierelor, copiii au învăţat cântece de voie bună, acompaniate de chitară, dar şi melodii populare, încărcate de istorie, precum „Cântă cucu-n Bucovina“, au dansat hora şi au realizat omuleţi din pietre. Amiaza a inclus probe surprinzătoare la jocurile olimpice, precum cursa cu obstacole, iar ziua a fost încheiată cu rugăciunile de seară.
Sâmbătă, după atelierele de dimineaţă, a început o căutare de mare anvergură primprejurul bisericii. Copiii căutau comoara. Curajoşi, au trecut de pânza de păianjen şi de proba crocodilului, iar ultimul indiciu i-a condus la o mare surpriză: în loc să dezvăluie locul unde era ascunsă comoară, acesta era o bucată de puzzle. Doar împreună lucrând şi asamblând piesele, copiii au găsit marele premiu.
Momentul cel mai pregnant care mi-a rămas în memorie a fost focul de tabără şi acea atmosferă de prietenie şi bucurie ce s-a legat între participanţi. În vârful unui deal, pe imaş, se vedeau norii străjuind cerul, iar colinele din împrejurimi păreau a se contopi cu văzduhul. Atunci, printre momentele de dans popular, de muzică folk în jurul focului, sau de simple discuţii între prieteni, mi-am amintit, de fapt, ce simplă este viaţa.
Duminică, după Sfânta Liturghie oficiată de părintele paroh, Petru Ceobanu, am făcut premierea pentru cel mai frumos costum popular şi am tras nişte concluzii. Am reuşit noi, oare, să recuperăm o bucată de rai? Ce ştiu sigur este că ne-am împrietenit cu tinerii din Şendreni la biserică, am realizat activităţi cu ajutorul ei şi momentele în care eram toţi împreună au fost în acest locaş. Firesc, ne-a unit acelaşi crez… Pentru câteva zile, am lăsat în urmă mirajele lumii moderne: televizorul, calculatorul, cu care ne irosim prea mult timp, şi ne-am întors toţi cu faţa spre cer. Privind în sus, ne-am gândit că, poate, noi suntem prelungiri ale stelelor şi avem responsabilitatea să ne împărtăşim lumina cu toţi cei din jur şi să refacem cerul aici, pe pământ.
(Teodora Drişcu - voluntar în taberele „Verde la bucurie“, organizate de ATOR Iaşi)
