Cum s-a destrămat falsul „soția lui Iisus”
Pe 24 aprilie, Christian Askeland, un specialist copt de la Universitatea Indiana Wesleyan și Green Scholars Initiative, a descoperit că Evanghelia soției lui Iisus, precum este cunoscut fragmentul, se potrivește cu un alt fragment de papirus care este în mod evident un fals.
În septembrie 2012, profesorul de teologie Karen King de la Universitatea Harvard a anunțat descoperirea unui text evanghelic în limba coptă (Egipteană veche) pe un fragment de papirus ce conținea fraza Iisus le-a zis, «soția Mea»..., toată lumea aflând despre aceasta. Posibilitatea ca Iisus să fi fost căsătorit avea să conducă la o reconsiderare radicală a Noului Testament și a învățăturii biblice.
Însă acum se pare că povestea potrivit căreia Iisus ar fi fost căsătorit, a fost sigur una fără fundamente reale. Pe 24 aprilie, Christian Askeland, un specialist copt de la Universitatea Indiana Wesleyan și Green Scholars Initiative, a descoperit că Evanghelia soției lui Iisus, precum este cunoscut fragmentul, se potrivește cu un alt fragment care este în mod evident un fals.
Aproape imediat după ce dna. King a făcut acest anunț cu doi ani în urmă, criticii au atacat Evanghelia soției lui Iisus ca fiind un fals. Unii dintre critici susțineau că fragmentul a fost refăcut cu neglijență după un PDF online al evangheliei copte după Toma și că avea până și o greșeală de tipografie identică cu cea de acolo.
Însă dna. King a avut și susținători. Revista teologică din Harvard a publicat recent o serie de articole care atestă autenticitatea papirusului. Deși cercetătorii implicați au semnat acorduri de confidențialitate prin care se obligau să nu împărtășească datele cu întreaga comunitate a cercetărilor, publicația New York Times a primit acces la studii înainte ca acestea să fie publicate. Potrivit ziarului care a rezumat rezultatele luna trecută cerneala și papirusul sunt mai degraba antice și nu un fals actual. Articolul a mai publicat o serie de fragmente similare, care au apărut la scurt timp după Paști, susținând că Evanghelia soției lui Iisus este o scriere autentică.
Apoi, săptămâna trecută povestea a început să se spulbere mai repede decât un papirus expus vântului din Sudan. Dl. Askeland a descoperit, printre linkurile online pe care Universitatea Harvard le-a folosit ca parte a campaniei de publicitate, imagini dintr-un alt fragment, al Evangheliei lui Ioan, care avea numeroase similitudini, inclusiv scrisul de mână, cerneala și instrumentul de scris folosit, cu cel al fragmentului cu soția. Textul Evangheliei după Ioan a fost copiat direct dintr-o publicație din 1924, a descoperit acesta.
Doi factori au indicat imediat că avem de-a face cu un fals, a declarat dl. Askeland. Mai întâi, rândurile din fragmentul acesta sunt de aceeași mărime cu cele din fragmentul publicat în 1924, iar apoi, fragmentul conținea un dialect copt distinct, numit „lycopolitan” care a ieșit din uz înainte de secolul al șaselea. Dna. King a făcut două teste radiometrice, și a conchis că plantele de papirus folosite au fost recoltate undeva între secolele șapte și nouă. Cu alte cuvinte, fragmentul care a provenit din același material cu cel al fragmentului Soției lui Iisus a fost scris într-un dialect care nu exista atunci când a fost realizat papirusul pe care acesta apare.
Mark Goodacre, profesor de Noul Testament și expert în limba coptă la Universitatea Duke, a scris pe blogul său în data de 25 aprilie despre descoperirea legată de Evanghelia lui Ioan: Nu există nicio îndoială că este un fals iar această concluzie înseamnă că „fragmentul Soției lui Iisus este și el un fals”. Alin Suciu, un cercetător asociat la Universitatea din Hamburg și un specialist în manuscrise copte, a scris pe data de 26 aprilie: Având în vedere că dovada falsului este acum copleșitoare, consider încheiată polemica din jurul „Evangheliei soției lui Iisus”.
Evaluând dovezile, mulți dintre specialiștii în manuscrise antice și antropologie creștină consideră că Karen King și Institutul de Teologie de la Harvard au fost victimele unei șiretlic elaborat. Oamenii de știință au presupus că testele radiometrice vor dezvălui o dată timpurie (cel puțin în antichitate), pentru că fragmentul Evangheliei soției lui Isus a fost tăiat dintr-o bucată cu adevărat veche de material. De asemenea, cei familiarizați cu papirusurile au identificat cerneala folosită ca fiind una pe bază de funingine, preferată de către falsificatori, deoarece testele de spectroscopie Raman folosite pentru a testa vârsta papirusurilor ar fi neconcludente.
Probabil este de înțeles că dna. King a fost păcălită când un deținător anonim i-a prezentat fragmente de papirus pentru cercetare. Ceea ce este mai greu de înțeles este avântul mediei și a oamenilor de a îmbrățișa ideea că Iisus a avut o soție și că învățătura creștină a fost eronată timp de secole de-a rândul. Nu există nicio dovadă că Iisus a fost căsătorit în niciunul din miile de scrieri biblice ortodoxe ce datează din antichitate.
