Cum se poate ieși din foamete în Cornul Africii
Somalia în 1991-1992. Sudul Sudanului în 1998. Etiopia în 2003 și 2008. Apoi iarăși Somalia, o parte din Etiopia și din Kenya în 2001. Acesta este portretul pe scurt al foametei cronice din Cornul Africii.
Fără reglementarea crizei politice, nu există o soluție durabilă pentru contracararea secetei care lovește periodic Somalia. În Kenia și Etiopia, foametea nu este mortală. Lipsa politicilor publice în toate aceste țări, absența statului în Somalia, conjugate cu creșterea prețurilor la materiile prime agricole și războiul au fragilizat populațiile din aceste regiuni.
Luni, 5 septembrie, Națiunile Unite au declarat stare de foamete în cea de-a șasea regiune a Somaliei și estimează la 750000 de oameni pe cei în pericol de moarte imediată. În Kenya, păstorii nomazi continuă să fugă din satele lor și migrează spre sud pentru a găsi locuri de păscut.
Scenariul a fost totuși previzibil. Există astăzi indicatori știinifici pentru măsurarea nivelului de precipitații, prețul piețelor, starea recoltelor. „Se putea anticipa foametea” a insistat François Grünewald, fost membru al Comitetului internațional al Crucii Roșii (CICR) în Cornul Africii, care dirijează ONG-ul „Urgență, reabilitare, dezvoltare”. Sistemele de alertă erau pe culoarea roșie de multe luni. Totuși, factorii de decizie au preferat să aștepte ultimul moment.
„Dar nu este suficient să deblochezi banii. Trebuie să administrezi banii pentru a ajuta populațiile afectate” a adăugat Marie-Pierre Allié, președinte al Organizației „Medecins sans frontieres” (Medici fără frontiere). Acest lucru este relativ facil în nordul Kenyei, lent în Etiopia, unde guvernul vrea să controleze totul, și foarte complicat în Somalia.
În această țară fără stat, deschiderea unui program cere plata taxelor și săptămâni de tratative cu clanurile, milițiile, islamiștii shebabi, guvernul provizoriu.
Actorii ajutorului umanitar internațional au sentimentul de a pune un pansament pe o rană deschisă. Ceea ce este îngrozitor este faptul că cei care mor de foame nu au acces la aceste ajutoare datorită birocrației și nivelurilor de putere care blochează distribuirea acestora. De asemenea, atacurile la convoaiele umanitare sunt ceva obișnuit în Somalia. „Musulmani sau nu, străinii nu se pot deplasa fără escortă armată la Mogadiscio” a spus Mahieddine Khelladi, director al organizației „Ajutorul islamic”. Este responsabilitatea comunității internaționale să instaureze dialogul între toate aceste facțiuni. Fără pace, nu se poate construi nimic durabil. Trebuie să ne așteptăm la noi crize.
Somalia este un caz aparte în Cornul Africii. În Kenya și Etiopia vecine, există puterepublică, administrații, agricultură dinamică, întreprinderi, infrastructură. Pe scurt, există mijloace de surmontare a consecințelor secetei actuale.
Traducerea și adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati
Sursa: http://www.la-croix.com