Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

Inima prea nobilă a Preafericirii Voastre, Preafericite Părinte Daniel, Patriarhul României, inimă plină de sentimente de dragoste şi iubire frăţească, ne face să ne simţim profund îndatoraţi, mai ales, în acest ceas, când Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţiile Voastre şi Preasfinţiile Voastre Vă întruniţi în şedinţa celui mai înalt for administrativ şi spiritual al Bisericii Ortodoxe Române. Ne simţim profund îndatoraţi, acum, datorită faptului că Smereniei noastre i s-a făcut marea cinste de a i se încredinţa să adreseze cuvântul de deschidere al lucrărilor Sfântului Sinod întrunit în această şedinţă. De aceea, încă de la început, Vă mulţumim din adâncul inimii.

Copleşiţi de această cinste şi bucurându-ne din tot sufletul, venim înaintea Preafericirii Voastre, a Înaltpreasfinţiilor Voastre şi a Preasfinţiilor Voastre să Vă aducem frăţeşti îmbrăţişări ca expresie a dragostei întru Hristos din partea membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, precum şi din partea Preşedintelui său, Preafericitul Părinte Ieronim al II-lea, Arhiepiscop al Atenei şi a toată Grecia. Cu cinstita lor binecuvântare şi încuviinţare am venit şi ne aflăm aici, în mijlocul Dumneavoastră, în România, ţară prietenă, ca reprezentanţi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, ca să participăm la manifestaţiile sărbătoreşti organizate de Preasfânta Biserică Ortodoxă Română în cinstea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, de Dumnezeu încununaţi, cei întocmai cu Apostolii.

În ceasul acesta, în această sală sinodală, încercăm sentimente de profundă mulţumire sufletească şi bucurie lăuntrică. Bucuria noastră se datorează faptului că, pentru Ortodoxie, a pune accentul şi a face să funcţioneze instituţia sinodalităţii în oricare dintre Bisericile Ortodoxe locale şi în întreaga Biserică Ortodoxă, constituie premiza fundamentală, atât în ceea ce priveşte abordarea eficientă a problemelor multiple şi complexe cu care aceasta se confruntă de la o epocă la alta, cât şi – mai ales şi în primul rând – în ceea ce priveşte confirmarea prezenţei şi lucrării neîncetate a Preasfântului Duh în Biserică. Astfel, se adevereşte că Preasfântul Duh alcătuieşte întreaga întocmire a Bisericii şi o călăuzeşte ca pe un organism divino-uman.

Încă din vremea sfinţilor Apostoli, Sfânta Biserică Ortodoxă a lui Hristos, din Răsărit, a conştientizat că instituţia sinodală este absolut necesară. De aceea a urmărit să o aprofundeze şi să o consolideze, în legătura dragostei. Scopul Ortodoxiei Răsăritene era ca, în felul acesta, să abordeze problemele cu care se confrunta de fiecare dată, într-o manieră inspirată de Duhul Sfânt. Biserica îşi dorea ca problemele care o frământau să fie abordate nu numai prin venirea şi lucrarea Sfântului Duh, ci şi prin diversitatea bogată a harismelor şi a darurilor pe care le avea fiecare dintre membrii Sinodului ei. Evident, şi aceste daruri şi harisme îşi aveau originea tot în bunătatea lui Dumnezeu.

Ne bucurăm, în special, pentru că Preafericirea Voastră, Preafericite Părinte Patriarh, sunteţi Preşedintele acestui cinstit Sfânt Sinod, întrucât buna reputaţie şi prestigiul de care Vă bucuraţi au trecut dincolo de hotarele Bisericii Ortodoxe Române. Activitatea Preafericirii Voastre s-a făcut auzită pretutindeni şi este binecunoscută în lume. Preafericirea Voastră, de Sus inspirată, concepeţi această activitate, iar Sfântul Sinod din jurul Preafericirii Voastre o acceptă prin hotărâri sinodale, iar apoi o promovează, pentru a fi realizată, spre binele întregului popor creştin al Preasfintei Biserici Ortodoxe din România.

În aceste timpuri de cumplită criză mondială, când lucrarea fărădelegii este promovată cu toată forţa, cu abilitate şi vestită pretutindenea în detrimentul preacuratei noastre credinţe ortodoxe, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre daţi mărturie despre Iisus Hristos cel Răstignit şi Înviat din morţi. Daţi această mărturie, deoarece Biserica Ortodoxă Română, nu numai că a renăscut „din cenuşă”, dar, mai ales astăzi, este în floare şi rodeşte spre slava lui Dumnezeu, Cel în Preasfânta Treime lăudat. În felul acesta, se confirmă faptul că existenţa umană, omul, conceput ca individ sau în viaţa sa de familie, ca membru al unui ethnos sau cetăţean al unui stat sau ca fiinţă socială, nu se poate transfigura altfel decât prin cuvântul Sfintei Evanghelii şi a Duhului Sfânt.

Ne-am dori ca cei care, în zilele noastre, îşi asumă lucrarea de slujire a oamenilor să arate respect faţă de activitatea sinodală a Bisericii noastre Ortodoxe. Ne-am dori ca, în spiritul Sfântului Constantin cel Mare, primul Împărat creştin, pe care îl sărbătoriţi în chip strălucit acum, aceştia să colaboreze pentru pacea, progresul şi binecuvântarea popoarelor pe care le conduc. Ne-am dori ca aceştia să urmeze pilda Sfântului Constantin cel Mare, care în jurul anului 325 d. Hr. a convocat primul Sfânt Sinod Ecumenic, la Niceea Bitiniei, şi a luat foarte multe măsuri favorabile Bisericii, înţelegând pe deplin Scriptura care zice: „nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Matei 4,4).

Cu asemenea gânduri şi simţăminte, salutăm începerea lucrărilor prezentei şedinţe a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române! Vă rugăm să acceptaţi sincerele noastre urări frăţeşti, pe care Vi le adresăm cu toată căldura, ca lucrările aceste şedinţe sfinte să se desfăşoare cu bine şi să fie binecuvântate de succes deplin.

Preafericirea Voastră, călduros Vă sărutăm cinstitele mâini patriarhale şi cu profund respect ne plecăm adânc înaintea Preafericirii Voastre, rugându-ne ca Dumnezeu să Vă dăruiască din belşug dumnezeiescul Său har în toate activităţile pentru realizarea tuturor proiectelor şi activităţilor ziditoare!

Întru mulţi ani, Preafericite Părinte Patriarh! Să Vă fie patriarhatul statornic, cu pace şi fără întristare!

(Sursa: basilica.ro)