Cred că Patriarhul Justinian a fost un dar pe care Dumnezeu l-a făcut poporului român, în vremuri de mare încercare. Preafericirea Sa rămâne în istoria neamului nostru nu numai ca apărător și organizator al Bisericii, al învățământului teologic, al vieții monahale și al asistenței sociale, ci ca apărător al credinței în vremuri grele, ca persoană de mare omenie, ca adevărat părinte al preoților, al călugărilor și al tuturor creștinilor pe care i-a iubit și pentru care a trăit. Veșnică să-i fie pomenirea!
