mărturisirea păcatelor

Rugăciunea inimii şi a minţii

Nu este altă armă mai puternică în cer şi pe pământ, decât chemarea cea sfântă a Domnului nostru Iisus Hristos: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul.

Un cuvânt doar - Am păcătuit!

E chiar atât de greu să-ţi mărturiseşti păcatul? Dar dacă nu te osândeşti singur pe tine, îl vei avea osânditor pe diavol.

Spovedania un leac minunat

Cât de mare este necurăția noastră?! Căci nu alergăm la spovedanie ca la un leac minunat nu numai din pricină că o dăm uitării, ci nu o înfăptuim nici măcar atunci când știm de ea!

Spune totul duhovnicului

Dacă omul nu spune totul duhovnicului, calea sa e în­tortocheată şi nu duce la mântuire, dar cine spune totul acela merge drept în Împărăţia cerurilor.

Leacul uitat al lumii de ieri și de azi

Fiecare dintre noi s-a molipsit de ucigătoarea boală numită păcat. Poate fi, oare, vindecată această boală? Leacul există! Şi este unul minunat! Dacă îl primeşti te însănătoşeşti! Însă noi nu întindem mâinile spre el ca să ne vindecăm şi să ne împăcăm conştiinţa. De ce, oare? Pentru că l-am uitat şi l-am nesocotit.

Mărturisirea păcatelor

Aşa că noi, în primul rând, lup­tăm cu mândria. Şi a socotit Dumnezeu că cel mai bine se taie mândria când ne mărturisim unui om ca noi.

Păcatele făcute „cu voie sau fără de voie”

Putem fi siguri că Dumnezeu Își va arăta mila Sa față de noi, dacă intențiile noastre sunt sincere.

Rugăciunea smerită a vameșului

Rroagă-te cu osârdie, fără de tulburare, pomenire a răului sau gânduri necurate; pentru rugăciune pregăteşte-te ca un luptător încercat, şi ia aminte să nu te smintească nălucirile diavoleşti.

Mărturisirea trebuie făcută de bunăvoie

Mărturisirea să se facă nu din silă sau nevoie, ci de bunăvoie şi de la sine, grăind împreună cu David: „Şi din voia mea mă voi mărturisi Lui”.

Datoria noastră faţă de cei ce se pregătesc să ia calea veşniciei

Biserica ne îndeamnă să cerem de la Dumnezeu „sfârşit creştinesc vieţii noastre: fără prihană, neînfruntat, cu pace...“. Mărturisirea păcatelor aduce celui aflat pe moarte iertarea, împăcarea cu Dumnezeu şi cu semenii, iar Sfânta Împărtăşanie se constituie în merindea cea mai scumpă pe care omul o ia cu sine pe drumul lung al veşniciei. „Datoria de căpătâi a rudelor celui ce este pe moarte este de a vorbi cu cel muribund şi a-l convinge să accepte să se spovedească curat şi să primească Sfânta Împărtăşanie, nădăjduind în Dumnezeu. Rudele sunt cele care trebuie să anunţe preotul, înainte de a fi prea târziu, cât omul este în deplinătatea puterilor fizice şi psihice“, spune pr. Constantin Macuc, protoiereul Protopopiatului Săveni.

Pagini