nevointa duhovniceasca

Gândurile rele sunt „telegrame­le” viclene ale diavolului

Temelia este gândul cel bun. Aceasta este ceea ce-l ridică pe om, îl schimbă în bine. Fiecare tre­buie să ajungă la punctul în care le vede pe toate cura­te. Omul ajunge într-o stare în care le vede pe toate cu ochi duhovni­ceşti, iar nu cu ochi trupeşti. Pe toate le justifică în sensul cel bun.

La finalul postului ne pândesc mari ispite ‒ să păstrăm înfrânarea, trezvia și dreapta măsură

Să nu spui: „Acum nu mai este post”. Pentru cel trezvitor pururea este post. Să nu spui: „Ani îndelungați am zăbovit în nevoință, am nevoie de odihnă”. Nu este odihnă aici. Să nu spui: „Am îmbătrânit în virtute și nu mă tem”. Frica este alungarea [dușmanului]. Și pe mulți care au îmbătrânit în virtute satana i-a tras în prăpastia păcatului. Astfel încât, cel ce crede că stă, să ia seama să nu cadă. Și cel ce crede că se păzește, să ia seama să nu cumva să nu poată să se păzească. Să fie, așadar, pază, și luare aminte, și măsură și în somn, și în mâncare, și în băutură și în orice altceva, ca să se omoare și să se supună trupul, pentru ca nu cumva, pătimind precum asinul care mușcă frâul, să ne împingă pe noi în prăpastia păcatului.

Botezul e pruncia, Mirul bărbăţia şi Euharistia vârsta împlinită

Drumul înspre ţintă nu-l putem parcurge fără ajutorul lui Dumnezeu. Puterea vine de la El. Noi trebuie să dăm lucrarea pentru care primim puterea prin Sfintele Taine.

Suntem vinovaţi pentru gândurile de hulă?

Dacă se mâhneşte atunci când vin astfel de gân­duri şi nu discută cu ele, acelea se taie singure pen­tru că nu sunt hrănite. Dacă nu se mâhneşte pentru că are un astfel de gând, ci stă şi discută cu el, atunci este vinovat. Şi cu cât va primi gândurile de hulă, cu atât mai mult va primi tulburarea diavolului.

Bărbăţie duhovnicească

Ei, în clipele de cumpănă se vede puterea omului. Nu te teme, nu intra în panică când întâmpini o greutate. Să ceri de la Dumnezeu să-ţi dea bărbăţie duhovnicească.

Reîncarnarea

Metempsihoza le convine oamenilor şi mai ales ateilor şi necredincioşilor. Este viclenia cea mai mare a diavolului. Diavolul îi ţine într-o viaţă de păcat, cu gândul că sufletul pleacă şi revine de mai multe ori în această lume.

Și păcatele mici au greutatea lor

Păcatele mici se adună şi fac o grămadă de nisip, care este mai greu decât o piatră mare. Unul care a făcut un păcat mare se gândeşte mereu la el, se pocăieşte şi se smereşte. Tu ai multe păcate mici.

Care gânduri sunt de hulă?

Atunci când ne vin în minte închipuiri urâte despre Hristos, despre Maica Domnului, despre sfinţi sau despre ceva dumnezeiesc şi sfânt sau chiar şi despre părintele nostru duhovnicesc etc., acestea sunt gânduri de hulă. Aceste gânduri nu trebuie să le spună nimeni niciodată.

Smerenia îl „îndoaie” pe Dumnezeu

Dumnezeu este foarte aproape de noi, dar şi la mare înălţime. Pentru ca cineva să-L „îndoaie” pe Dumnezeu, adică să-L facă să Se coboare şi să rămână cu el, trebuie să se smerească şi să se pocăiască.

Cei care se ocupă cu vrăjitoria spun şi multe minciuni

Ca să înşele o tânără, cineva i-a spus: „Părintele Paisie a avut o vedenie prin care i s-a descoperit că o să te căsătoreşti cu mine. Ia şi poartă aceasta fără să cercetezi ce este!”. Şi i-a dat ceva ce era fermecat.

Pagini