sentimente

Viața copilului înainte de naștere

Dacă e să se nască o fiinţă duhovnicească, părinţii, şi în mod special mama, ar trebui să se roage neîncetat pentru pruncul pe care-l poartă, recunoscând faptul că el este atât copilul lui Dumnezeu, cât şi al lor.

Nu te opri la frumuseţea feţei, ci priveşte sufletul

Nu privi veşmântul omului (căci trupul este un veşmânt provizoriu), ci priveşte la cel care este îmbrăcat cu el.

Despre vindecarea de dragostea fără speranță

Ce rost are o astfel de purtare? Dacă ar fi fost vreo nădejde, era logic să mai aştepte, dar dacă n-are ce aştepta? Aceasta nu e dragoste, ci o durere rea a inimii, de care se apropie vrăjmaşul şi o aţâţă. Patima orbeşte, iar vrăjmaşul bagă în ceaţă. Şi se chinuie omul, şi stai de te minunezi că-i place să se chinuie şi nu vrea să se depărteze de chinul său. Asta nu are nici o noimă. Omul trebuie să comande inimii.

Să convertim stările psihologice în stări duhovnicești

Asupra noastră vin tot felul de energii – pozitive şi negative, de tristeţe, energii tragice, energii ale plăcerii, energii nobile – dar nu rămânem la acest nivel al sentimentelor, ci exploatăm energia pe care ele o aduc. Luăm energia şi îndreptăm gândul spre Dumnezeu, potrivit nevoilor noastre, şi ne rugăm.

Cum să trecem de la dimensiunea psihologică a vieții la cea duhovnicească

Când Domnul ne cere să ne judecăm și sfinții ne învață să ne osândim pe noi înșine, nu ne cer să ne pedepsim, ci să credem în mila Domnului și în iertarea vindecătoare și sfințitoare. Omul mândru alege să se pedepsească sau să deznădăjduiască, lăsându-se amăgit de diavolul care sugerează că Dumnezeu este un tiran fără milă și că scopul Lui este pedepsirea păcătosului. Osândirea de sine este, în esența ei, conștientizarea și asumarea neputinței absolute a omului de „a face binele” și de a fi fericit fără Dumnezeu, și căderea la picioarele milostivirii Lui.

Să aflăm cum percepem lumea

Lawrence K.Frank este cel care a utilizat prima dată denumirea de “teste proiective”. El afirmă că “o tehnică proiectivă este o metodă de studiu a personalităţii care confruntă subiectul cu o situaţie pentru care va răspunde, urmând sensul pe care aceasta îl are pentru el şi în funcţie de ceea ce resimte în timpul acestui răspuns. Caracterul esenţial al unui test proiectiv este acela că evocă în subiect ceea ce el este, în diferite feluri, adică expresia lumii sale personale.”

Telepatia - Cel mai vechi sistem de comunicare al viului

Ce facem când vrem să comunicăm cuiva o informaţie? Îi spunem! Dar cum am putea să facem asta în alte forme, în afara celor clasic folosite? Dacă vă gândiţi la telepatie, nu cred  să existe cineva care să nu fi experimentat măcar o dată în viaţă o legătură de acest fel cu o persoană apropiată.

Corpul nostru îşi aminteşte totul

Reacţia noastră înnăscută la evenimente traumatice este de a încerca să luptăm, de a fugi, de a îngheţa, leşina sau a negocia cumva ieşirea din criză. A o negocia cu Dumnezeu, cu ceilalţi şi cu noi înşine. Când nu reuşim să facem ceva care să ne îndepărteze de pericol, apare o stare de neputinţă.

O existenţă împlinită

În viaţa de fiecare zi, se întâmplă să nu ne luăm sentimentele în serios. Pentru că nu am fost obişnuiţi să le ascultăm. Dăm curs la ceea ce am învăţat, părerilor generale, la ceea ce ni se comunică sau spaimelor, temerilor şi concluziilor noastre. Bărbaţii afirmă că ei urmează mai mult constrângerile obiective şi profesionale „aşa cum o cere raţiunea“. Femeile spun adesea că s-ar conforma în special la ceea ce se aşteaptă de la ele şi convenienţelor sociale.

Momente care ne pot impulsiona să fim mai atenţi la noi

Fiecare dintre noi ne confruntăm la un moment dat cu respingeri şi nereuşite. Fie că este vorba de respingerea într-o relaţie, din partea unei persoane în care am investit afectiv mult, fie că este vorba de obţinerea unui loc de muncă dorit, sentimentele asociate sunt cu siguranţă neplăcute.

Pagini