Sfântul Potir

Când se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie, trebuie ca de fiecare dată să existe cineva care să se împărtăşească?

Scopul principal ai Dumnezeieştii Liturghii este împărtăşirea credincioşilor, fie şi a celor puţini care sunt pregătiţi.

Apropierea de Sfânta Împărtășanie

Se întâmplă deci şi aici ca şi cu un aliment care, deşi din natura lui este hrănitor şi folositor, dacă este consumat de un om bolnav de stomac, îl vatămă. Adică te bucuri de hrana cerească, iei parte la adunarea duhovnicească a împăratului Hristos şi te tăvăleşti iar prin noroi?

Muribundul nevrednic

Când m-am întors la biserică, am vrut să pun la loc Sfântul Potir. Am constatat că Sfintele Daruri se găseau înăuntru neatinse.

Părticelele ce se scot pentru vii şi pentru morţi la Sfânta Liturghie

În clipa în care părticelele tale s-au adăpat în Sfântul Potir, în clipa aceea tu te-ai împărtăşit cu Iisus Hristos şi cu toată Sfânta Treime. Acesta este rolul sfintelor părticele la Sfânta Liturghie.

Este de folos creștinilor să ia părticele acasă?

Părticica ți-o scoate preotul în altar și rămâne în Sfântul Potir. Ți-a scos pentru vii și pentru morți. Ea rămâne să se sfințească când se coboară Preasfântul Duh la epicleză. 

Adevăraţii vulturi ai lui Hristos...

Îi mai au în vedere şi pe toţi cei care se împărtăşesc din Sfântul Potir cu Sângele lui Hristos. Toţi aceştia sunt vulturi ai lui Hristos, ce cad flămânzi şi însetaţi înaintea altarului şi trag viaţă din trupul mort, adică din trupul lui Hristos - jertfa cea junghiată, Mielul lui Dumnezeu Cel junghiat pentru noi şi pentru a noastră mântuire.

Slujitorul luminat

Lumina nu l-a părăsit pe preot pe toată durata Liturghiei. Din gura lui ieşea o flacără nevăzută în timpul ecteniilor şi când a citit Evanghelia. De asemenea, când a ridicat mâinile, din ele curgea lumină. După sfinţirea Sfintelor, au văzut pe Domnul ca un Prunc ce stătea pe Sfântul Disc. 

Minune neobişnuită

În timpul împărtăşirii, după cum observaseră cei ce slujeau împreună cu el sau chiar credincioşii, Sfântul Potir se umplea deodată fără intervenţia vreunui om.

Smerenia este rădăcina tuturor virtuţilor

Cel smerit nu se mânie, se socoteşte mai prejos decât ceilalţi întrucât îşi vede păcatele sale. Orice lucru rău i s-ar întâmpla nu trage la răspundere pe celălalt şi îşi recunoaşte partea sa de vină. Cel mândru dă totdeauna vina pe altul, şi chiar pe Dumnezeu.

Limbi de foc

Cândva părintele Simion, care slujea ca preot, a văzut o flacără ieşind din Sfânta Masă şi care l-a înconjurat pe cuvios. L-a văzut înconjurat în această lumină mai presus de lume. Când cuviosul s-a pregătit să se împărtăşească, s-a adunat ca un fulg şi s-a cufundat în Sfântul Potir. 

Pagini