simţurile trupului

Neosândirea fratelui şi tăcerea păzesc pacea sufletului

Pentru a-ţi păstra pacea sufletească, trebuie să-ţi îndrepţi foarte des atenţia spre tine însuţi şi să te întrebi: „În ce stare mă aflu?”.

Pilda cântărețului la chitară

Luând aminte, ca un cântăreţ la chitară, la adâncul inimii, vei vedea cu uşurinţă ceea ce cauţi, pentru că sufletul răpit de iubire la culme nu se mai poate întoarce la cele dinapoi. 

Patimile omoară iubirea din noi

Iubirea devine un iarmaroc al simţurilor, unde se vinde şi se cumpără poftă întunecată ca preludiu la moartea veşnică. Invidia, ca ură a darurilor celorlalţi poate parazita iubirea şi o poate transforma în competiţie a valorilor şi goană după tot mai mult.

Omul „civilizat”

Ce va fi mâine, nu-l interesează pe acest om; poate să se frângă şi osia cerului! Ce va fi mâine, „vom trăi şi vom vedea”. Totul trebuie consumat acum, pe calea simţurilor însetate de puternice zguduiri, trebuie îndrumat către totala satisfacţie a pământului uscat şi neroditor din noi.

Cu ce se aseamănă patimile?

Patimile mor dacă vreme îndelungată le hrănim cu lucruri duhovnicești.

Sunt homosexual? Există scăpare pentru mine?

Te rog nu deznădăjdui! Și ia amine: Din cele ce-mi spui, acest păcat al tău „apare“! Te trezești cu el! Vine la vedere dintr-un ascuns din tine! Și e adevărat, nu e o metaforă. El e „scris“ undeva în creierul emoțional ca tipar de reacție la o traumă, sau un șir de traume din primii ani sau chiar luni de viață.