Darul tinereții
Păziţi cu sfinţenie nepreţuitul dar al tinereţii, cunoscând că el este comoara care v-a fost încredinţată!
Lucraţi până aveţi lumină, mai cu seamă lumina cea de dimineaţă! Aproape că nu suntem în stare să-i convingem pe tineri cât de preţioşi sunt anii lor. Uneori, bătrânii se văicăresc inutil despre tinereţea lor irosită, sau, terorizaţi de amintiri tulburătoare, încearcă să uite trecutul, pentru a-şi trăi restul zilelor în linişte, fără să se gândească la imensul folos pe care îndelungata lor experienţă l-ar putea aduce tineretului, care mai calcă uneori pe de lături. Ar trebui să-i prevenim pe tinerii noştri prieteni, să-i convingem ce mare importanţă au anii tineri pentru tot restul vieţii. Fiindcă fericirea lor, locul în societate, liniştea sufletească, viaţa vremelnică şi viaţa veşnică, toate depind de aspiraţiile din anii tinereţii. Aşa cum zorile dimineţii poartă în ele ceva solemn, aşijderea şi anii tinereţii, dăruiţi cu atâta forţe proaspete, trebuie să decurgă cu conştiinţa profundă şi solemnă a începutului de viaţă.
Nu uitaţi că, în fiecare zi, poate să vi se decidă, fară întoarcere, soarta! Fiecare zi conţine un germen al viitorului. Ceea ce vi se va întâmpla mai departe în viaţă depinde de anii voştri tineri, când se pun temeliile vieţii. De aceea, nu lăsaţi să treacă nicio zi fară să lucraţi asupra voastră înşivă; încercaţi să vă faceţi o analiză, să stați de vorbă cu sufletul vostru, străduindu-vă, încă din anii tinereţii, să vă stârpiţi răul din suflet, având mereu în faţă un ideal înalt, către care toţi trebuie să tindem.
Păziţi cu sfinţenie nepreţuitul dar al tinereţii, cunoscând că el este comoara care v-a fost încredinţată! Nu irosiţi timpul fară rost, nu scăpaţi nicio ocazie, fiindcă nu se va mai întoarce niciodată; folosiţi-vă anii tinereţii, în care puteţi face atâtea lucruri pentru voi înşivă şi pentru semenii voştri!
(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 402)