„Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele!”, ne învață Sfântul Apostol Pavel (Romani 12, 21). Apostolul neamurilor nu s-a oprit la cuvinte, ci a concretizat prin fapte învățătura lui. (A spune că înveți pe cineva ceva, spunea Sfântul Serafim de Sarov, este ca și cum ai arunca o piatră din clopotniță pe pământ. A pune însă în practică ceea ce tu însuți înveți este ca și cum ai lua piatra de pe grumajii tăi și ai arunca-o din nou în clopotniță. Și lumea își dă seama de acest lucru și nu-l prețuiește pe cel care dă cu pietre din clopotniță, ci pe cel care le aruncă din nou în clopotniță.)

Aflându-se în Listra, mulțimile sălbatice l-au târât pe Sfântul Apostol Pavel ca pe o fiară în afara cetății și, pline de turbare, au început să-l lovească cu pietre. După ce l-au lăsat aproape mort, s-au sculat și au plecat. Dumnezeu însă l-a însănătoșit și apostolul și-a continuat călătoria. Ca om, ar fi trebuit să se mânie și să nu mai calce în Listra. Însă acesta a făcut tocmai invers. A revenit într-adins la Listra și a propovăduit celor care l-au lovit cu pietre (v. Fapte 14, 8-22). Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Credeți-mă că putem să pătimim mai rău decât Pavel. Pe acesta l-au lovit cu pietre, însă pot să ne lovească pe noi cu cuvinte, care sunt mai rele decât pietrele.

Deci ce trebuie să facem? Ceea ce a făcut și Sfântul Pavel. Nu i-a urât pe vrăjmașii săi, s-a întors la ei ca să le facă bine prin propovăduirea lui. Să nu zici: «N-am făcut nici un rău!». Pavel ce rău a făcut, ca să fie bătut cu pietre? Te-a ocărât cel de lângă tine? Să taci! Și, dacă poți, vorbește-i cu bunătate. În acest fel, ai propovăduit și tu cuvântul. Ai învățat pe alții îngăduința, blândețea” (Omilia 31 la Faptele Apostolilor). Regula de viață să-ți fie: „Biruiește răul prin bine!”.

(Arhimandritul Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport! – Arta împăcării cu tine însuți și cu ceilalți, traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2011, pp. 96-97)