„Dumnezeu să binecuvinteze şcoala noastră şi pe profesorii ei!” Acestea sunt versurile imnului şcolii din Mkombe. Câți profesori de azi nu şi-ar dori să fie cinstiți astfel?

Ca să ajungi la Mkombe, e nevoie să treci muntele, să ai o maşină bună şi e necesară şi rugăciunea – căci ploaia abundentă din ultimele săptămâni a spart drumul şi a lărgit pâraiele. Noi am ajuns săptămâna asta de două ori.

Din sala de clasă fără uşă şi cu gratii în loc de geam, la ferestre au ieşit curioşi 30 de puşti. Am intrat după ei şi am rămas fără cuvinte. În sală erau doar două bănci şi un singur copil care mă privea uimit. Unde stăteau oare 30 de puşti să învețe? Pe jos!

Am ieşit mirată din această clasă şi am intrat în următoarea. Aceasta, mult mai mică, deşi nu era cimentuită – ci avea pe jos pământ –, măcar avea şase bănci! Mai târziu, aveam să văd că acești copii împărțeau generoşi, câte cinci, băncile rigide de lemn.

Curtea s-a umplut de copii curioşi care s-au aşezat ordonat şi frumos la rând. Am scos şi noi rucsacurile, caietele, pixurile, creioanele, biscuiții şi bomboanele şi le-am împărțit. Am lăsat la şcoală 200 de kilograme de porumb, pentru a se putea oferi o masă caldă copiilor în săptămânile care urmează.

A doua zi am trimis la şcoală tâmplarul de la noi din sat, să repare băncile şcolii. L-am trimis şi cu zece bănci pe care le aveam la centru. L-a însoțit Fanurie, meşterul nostru care ne ajută la construcția caselor. Cu 24 de saci de ciment, în ultimele două zile am cimentuit două clase şi toaletele şcolii. Dacă ajută Dumnezeu, vom face şi o fântână, căci la şcoală nu este.

Azi am fost la copii cu şosete, săpun, cremă de corp pentru toți. 90 de cămăşi, 80 de fuste, 70 de perechi de pantaloni, 70 de pulovere le-am dăruit copiilor pentru a avea uniforme.

Când s-au schimbat în noile uniforme, parcă s-a luminat curtea. Erau bucuroşi! Cine s-ar fi gândit că azi vor primi ceva în dar? 
Anul trecut, în acest sat de munte era o biserică de paie. Din luna octombrie a anului trecut, prin purtarea de grijă a Preasfințitului Agatonic, s-a început construcția unei biserici frumoase de piatră.

Prezența Bisericii în sat înseamnă oferirea unui ajutor concret şi implicarea directă în viața oamenilor. La fel cum am văzut că se întâmplă şi la noi în țară, aşa am făcut şi vom face şi noi pentru copiii din Mkombe.

Intrați aici, dacă doriți să donați și să sprijiniți activitatea Centrului Misionar Ortodox din Kidamali, Tanzania.