Indiferent dacă sunt adevărate sau nu relatările despre afirmația lui David Cameron potrivit cărora acesta vede acum căsătoria dintre persoanele de același sex drept cea mai proastă decizie politică din timpul mandatului de prim ministru, acesta ar trebui să regrete decizia sa atât din punct de vedere politic, cât și moral.

Deși legea căsătoriilor între persoanele de același sex nu este singurul motiv pentru care Partidul Conservator își pierde nu doar membrii, ci și alegătorii în fața Partidului Independent, este un factor, o piesă din puzzle-ul ce formează imaginea partidului pe care îl susținea cu atâta loialitate și care își vinde acum sufletul în fața corectitudinii politice.

S-ar părea că tot mai mulți alegători conservatoriști ar fi dispuși să îl pedepsească pentru nerespectarea valorilor tradiționale iudeo-creștine, chiar dacă asta ar însemna să-și asume riscul de a-l aduce pe liderul opoziției în top 10.

Iată ce spune autorul articolului: „Personal, îmi amintesc de direcția politic corectă pe care Partidul Conservator a adoptat-o când a participat la o ședință ținută de premierul David Cameron în Sheffield în timpul campaniei electorale din 2010. L-am întrebat pe domnul Cameron despre impactul actului egalității din 2010 asupra bisericilor creștine și a organizațiilor care din motive biblice că practicile homosexuale sunt greșite și că mariajul heterosexual este singurul context adecvat pentru exprimarea iubirii.

Răspunsul domnului Cameron a fost unul foarte elocvent. Grupărilor religioase ar trebui să li se îngăduie să existe, întrucât au făcut lucruri bune precum programe de ajutorare a nevoiașilor, însă această permisiune este condiționată de acceptarea schimbării atitudinii culturale față de drepturile oamenilor cu orientări homosexuale pe care legea egalității le-a recunoscut.

Mi se pare uimitor ca liderul Partidului Conservator să sugereze că statul are dreptul de a garanta creștinilor britanici libertatea manifestării credinței cu condiția ca aceștia să îndeplinească anumite criterii politice și să nu facă acest lucru ținând seama de libertatea practicării creștinismului biblic ca un drept inerent al britanicilor născuți liberi, cărora monarhul constituțional neales le-a promis că va apăra credința și anume credința protestantă creștină, la încoronarea sa.

Îmi amintesc că ascultând replica premierului Cameron (o ședință la care avea un aer impunător, arătând și vorbind precum un viitor prim ministru) mi-am zis: Ne-a ajuns.

Acum cred că acela a fost un gând necurat, întrucât Iisus Hristos a spus clar că: Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18). Replica domnului Cameron a fost totuși îngrijorătoare iar atitudinea de control al statului, care se subînțelege, este cu siguranță motivul pentru care acesta pierde sprijinul conservatorilor.

Într-adevăr, conservatorii moderniști (Burkean) nu consideră potrivit ca statul să înlocuiască pe Dumnezeu cel Atotputernic și de aceea sunt nemulțumiți atunci când un guvern, în special unul conservator se amestecă în creația inițială a lui Dumnezeu, o creație de dinainte ca statul să devină necesar din cauza căderii omului.”