De la catastrofa de la Cernobâl până la dezastrul de la Fukushima: lecţiile de salvare a vieţii sunt pe agenda Bisericilor creştine
Dezastrul de la Cenobâl , de acum 25 de ani, rămâne o tragedie umană şi de mediu atât de severă, încât consecinţele lui vor continua secole de-acum încolo. Comemorarea acestei tragedii este cu atât mai relevantă, cu cât tragedia de la Fukushima arată cât de fragil este echilibrul umanităţii cu mediul înconjurător. A învăţa lecţiile din aceste două evenimente nefericite este o onoare adusă celor care au suferit în trecut şi o lucrare salvatoare de vieţi în viitor.
Lecţiile care trebuie învăţate din acestea vor fi puse în evidenţă într-o conferinţă extraordinară, luna viitoare, la Kingston, în Jamaica, unde reprezentanţii Bisericilor şi organizaţiilor partenere vor dezbate o viziune largă asupra păcii. Tema conferinţei este “Doar Pace” şi conţine o categorie numită: “Pace pe pământ: pentru ca viaţa să fie păstrată” unde participanţii vor învăţa adevăruri pe care Cenobâl şi Fukushima le-au ignorat.
Un teolog german, scriind înainte de conferinţa de la Kingston, cheamă pe toţi creştinii să aibă grijă de creaţie ca de “un dar de la Dumnezeu”. “Visul meu este ca într-o zi, religiile lumii să curgă ca apele limpezi, aducând apa vieţii din veşnicie în timp” scrie Jürgen Moltmann în numărul din Martie al revistei “The Ecumenical Review”.
Catastrofa nucleară transformă apa şi vântul în forţe distructive. Contaminarea de la Cenobâl din 1986 a făcut ca toate condiţiile vieţii să nu mai fie îndeplinite pe o arie cât Elveţia şi pentru următorii 300 de ani, conform studiilor ştiinţifice ale mediului academic ucrainian. Care sunt lecţiile esenţiale după o previziune atât de sumbră?
Fiind o adunare de Biserici din peste 100 de ţări, Consiliul Mondial al Bisericiilor (WCC) este afectat de dezastre în locuri diferite.
“Evacuările de urgenţă a zeci de mii de oameni, măsuri disperate de a controla materiale periculoase, răspândirea radiaţiilor ucigaşe, şi prospectul că supravieţuitorii nu vor mai putea niciodată să se întoarcă acasă, acestea sunt ecourile de la Cenobâl în ceea ce se întâmplă acum în Japonia”, a spus Secretarul WCC, Rev. Dr. Olav Fykse Tveit.
Întâlnirea WCC pentru Convocarea Păcii Internaţionale (IEPC) din Kingston, de luna viitoare, va analiza şi reflecta această realitate. Care sunt principalele ameninţări la adresa păcii, fie ele de mediu, economice, politice sau militare? Care este rolul nostru de cetăţeni şi consumatori în crearea condiţiilor pentru aceste dezastre complexe?
Provocările de astăzi nu sunt noi. Pe dealurile de pe malul mării în Japonia sunt sute de pietre, puse de sute de ani, care arată unde să se refugieze oamenii din calea unui tsunami devastator. Problema este că aceste avertizări au fost ignorate de oamenii din prezent. Comunităţi întregi s-au clădit pe malul mării, deşi se ştia impactul unui tsunami asupra lor. După 11 aprilie 2011, 30 000 de oameni sunt morţi şi dispăruţi, iar 130 000 sunt fără locuinţă. Cele cinci reactoare nucleare de la Fukushima sunt construite la nivelul mării, în spatele unui zid puternic, pe care acest tsunami l-a zdrobit într-o clipă.
Documentul de bază de la Kingston va vorbi despre “stilurile de viaţă de extincţie în masă” şi despre “armele de distrugere în masă”. Amândouă privesc “folosirea greşită şi violentă a energiei inerente în creaţie” şi amândouă proliferează dramatic. Uzinele nucleare care cer tehnologie militară sensibilă şi periculoasă, sunt implicate în amândouă aceste ameninţări a afirmat Jonathan Frerichs, reprezentantul WCC pentru pace şi dezarmare.
“Oare descendenţii noştri vor fi salvaţi de dezastrele radioactive şi de contaminare, sau vor suferi cum suferă acum oameni din Ucraina şi din ţările vecine? Oare construcţia de uzine nucleare va continua fără nici o oprelişte?” a adăugat Frerichs. “Există un sarcofag enorm de beton, acoperind ruinele radioactive de la Cenobâl. Va fi acest sarcofag o atenţionare pentru copiii noştri, aşa cum sunt pietrele din Japonia?” a continuat el.
O altă temă a conferinţei este “Pace în piaţă: ca toţi să trăiască în demnitate”. Un studiu al Naţiunilor Unite (ONU) a arătat că tragedia de la Cenobâl este responsabilă în parte de colapsul Uniunii Sovietice şi că după 20 de ani, între 100 000 şi 200 000 de oameni se luptă cu izolarea, sărăcia şi bolile severe, ca efecte ale dezastrului. Studiul arată că milioane de oameni se consideră victime ale dezastrului, dar că nu au acces la o informare deplină asupra efectelor acestei tragedii.
Website-ul Convocării Internaţionale Ecumenice pentru Pace: http://www.overcomingviolence.org
traducere şi adaptare: Pr. Ioan Valentin Istrati
sursa: http://www.oikoumene.org
