De la păcatul ucigător la sfinţenia dătătoare de viaţă
Biserica Ortodoxă a prăznuit pe 6 aprilie 2014 duminica închinată Cuvioasei Maria Egipteanca, a cincea din Postul Mare. La Sfânta Liturghie, Biserica a rânduit să se citească pericopa din Evanghelia după Marcu capitolul 10, versetele de la 32 la 45: „În vremea aceea, Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui, şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi, auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”.
În cuvântul de învăţătură rostit în paraclisul Reşedinţei Patriarhale cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat simbolismul Evangheliei de duminică: „Evanghelia Duminicii a 5-a din Postul Mare ne arată că Domnul Iisus prevesteşte moartea şi Învierea Sa. El iniţiază pe ucenicii Săi în taina sfintelor Sale Patimi sau Pătimiri, pricinuite de păcatele oamenilor. Pe de altă parte, vedem însă că ucenicii Săi, care erau oameni simpli, pescari, nu puteau înţelege de la început taina Pătimirilor, Morţii şi Învierii Mântuitorului, ci în mod treptat. Vedem în comportamentul ucenicilor Lui firea noastră omenească, cu slăbiciunile ei şi cu ispitele care vin asupra ei. Dar, în acelaşi timp, vedem cum harul Domnului nostru Iisus Hristos lucrează pentru ridicarea şi vindecarea firii omeneşti păcătoase, cum o luminează, încetul cu încetul, pentru a cunoaşte tainele lui Dumnezeu şi a intra în comuniunea de viaţă dătătoare cu El”.
Pofta de întâietate şi de slavă deşartă se vindecă prin slujirea smerită a semenilor
„Pe când însă vorbea El despre mergerea Sa la Ierusalim, ca să îndure suferinţe multe, doi dintre ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, aveau impresia că Iisus vorbeşte despre o împărăţie lumească, în locul celei romane. Mântuitorul îi lasă pe cei doi ucenici să spună ceea ce doresc ei, iar apoi îi mustră şi îi îndreaptă, pe ei şi pe ceilalţi ucenici. De fapt, Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, au cerut Domnului Hristos ceva pământesc, o slavă trecătoare sau o onoare lumească, şi anume să stea de-a dreapta şi de-a stânga Sa în slavă. Iar Mântuitorul le spune: Nu ştiţi ce cereţi!. Prin aceasta vedem că El îi corectează, deoarece ei se gândeau la o împărăţie politică, o stăpânire lumească. Apoi, Iisus îi întreabă: Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?. Iar ei au răspuns: Putem”, a arătat Preafericirea Sa.
În continuare, Patriarhul României a evidenţiat semnificaţia paharului şi a botezului despre care Mântuitorul Iisus Hristos le vorbeşte celor doi ucenici ai Săi: „Dar ce sunt paharul şi botezul despre care vorbeşte Mântuitorul în Evanghelia de astăzi? Sfinţii Părinţi ai Bisericii au tâlcuit cuvintele acestea astfel: paharul şi botezul despre care vorbeşte Iisus sunt suferinţele Sale din timpul Patimilor sau Pătimirilor Sale şi moartea Sa pe Cruce, adică botezul sângelui, după cum se vede în rugăciunea Sa din grădina Ghetsimani, când zice: „Părinte, dacă se poate să treacă paharul acesta de la Mine, dar nu precum voiesc Eu, ci precum voieşti Tu”. Iisus Se referea la taina suferinţei şi a morţii Sale. În continuare, Iisus le spune celor doi ucenici ai Săi că onoarea de a sta cineva de-a dreapta şi de-a stânga Sa nu se obţine printr-o ambiţie egoistă, competitivă, nici nu este un drept al cuiva care se consideră el însuşi vrednic de această onoare, ci este un dar al lui Dumnezeu pentru cei pe care El îi consideră vrednici. Deci, nu cunoaşterea personală a lui Iisus aduce cuiva slavă sau onoare, ci smerenia şi vrednicia faptelor bune pe care le săvârşeşte cineva. Altfel spus, Dumnezeu nu face favoruri celor ambiţioşi şi mândri, ci dăruieşte har celor smeriţi şi ostenitori, întrucât sunt împlinitori ai voii Lui”.
Evanghelia ne mai arată că ceilalţi ucenici s-au mâniat văzând că fraţii Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, caută onoruri, pentru a fi deasupra celorlalţi, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel arătând că bineplăcută lui Dumnezeu este iubirea smerită faţă de El şi de semeni: „Mânia celorlalţi ucenici este mânie amestecată cu invidie. Ei s-au mâniat pentru că au devenit invidioşi. Vedem aici cum unii, în căutare de slavă deşartă, produc altora invidie şi mânie. Însă Mântuitorul Iisus Hristos, fiind duhovnic desăvârşit, cunoscător de suflete şi vindecător de patimi, i-a chemat la El pe toţi ucenicii şi le-a spus că în mentalitatea lumească întâietatea este înţeleasă ca stăpânire sau dominaţie peste alţii, dar ucenicii lui Hristos trebuie să înţeleagă întâietatea sau conducerea altora ca fiind slujire smerită în folosul tuturor. Prin aceasta, Mântuitorul Hristos vindecă de mândrie sau de slavă deşartă pe fraţii Iacov şi Ioan, iar pe ceilalţi ucenici îi vindecă de invidie şi mânie. El îi învaţă pe toţi că adevărata onoare plăcută lui Dumnezeu nu se dobândeşte prin poftă de întâietate şi prin slavă lumească, ci prin smerita iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni”.
„Din Evanghelia de astăzi învăţăm că şi noi, ca odinioară ucenicii Domnului, putem fi ispitiţi de patimaslavei deşarte, de dorinţa de întâietate, de a fi mai apreciaţi decât ceilalţi oameni. Iar această dorinţă pătimaşă trezeşte în cei din jur alte patimi, şi anume invidie şi mânie. Astfel, slăbeşte comuniunea de iubire dintre oameni şi se deteriorează relaţiile adevărate de frăţietate dintre ei, pierzându-se bucuria comuniunii. Însă Mântuitorul Hristos ne învaţă că iubirea smerită faţă de semeni şi ajutorarea sau slujirea lor constituie calea care duce la mântuire, la unirea omului cu Dumnezeu şi la bucuria armoniei din comunitatea umană. Prin urmare, adevărata onoare provine din calitatea cuiva de slujitor smeritsau ajutător milostiv al semenilor săi, indiferent de mărimea rangului pe care-l are în comunitate sau în societate”, a conchis Preafericitul Părinte Daniel.
Rugăciunea unită cu pocăinţa şi cu postul ajută pe cei păcătoşi să devină sfinţi
Patriarhul României a arătat că în această zi numită şi Duminica Sfintei Cuvioase Maicii noastre Maria Egipteanca facem pomenirea ei, pentru că ea este un model de pocăinţă pentru toţi oamenii: „Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca (pomenită la 1 aprilie) arată cât de minunat poate lucra harul lui Dumnezeu în omul care se pocăieşte. Pomenirea ei se face în Duminica a 5-a din Marele Post începând cu secolul XI, iar cultul ei este atestat deja înainte de publicarea Vieţii ei, scrisă de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Atât de mult schimbă harul lui Dumnezeu pe omul păcătos care se pocăieşte cu adevărat, încât îl poate face părtaş al slavei Împărăţiei cerurilor pe care o pregustă sfinţii încă din lumea aceasta. Cu alte cuvinte, pilda vieţii de pocăinţă şi sfinţenie a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca este o întărire spirituală şi o speranţă pentru toţi oamenii care doresc să se mântuiască, să-şi sfinţească viaţa, oricât de păcătoşi ar fi ei la un moment dat. În cântările Triodului din Duminica a 5-a a Postului Mare, Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, datorită convertirii sau schimbării ei duhovniceşti prin pocăinţă, este numită „înger în trup”, întrucât şi-a răstignit patimile trupeşti şi a ajuns la învierea sufletului din moartea păcatului, sfinţindu-şi sufletul şi trupul cu ajutorul dumnezeiescului har. Astfel, într-o cântare se spune: Neştiind dumnezeieştile porunci, ai întinat chipul cel dumnezeiesc; dar prin dumnezeiască purtare de grijă, iarăşi l-ai curăţit îndumnezeindu-te, cuvioasă, prin faptele tale cele de sfinţire”.
În încheierea cuvântului său, Preafericitul Părinte Daniel a spus: „Ca şi Duminica Sfântului Ioan Scărarul, Duminica Cuvioasei Maria Egipteanca ne pregăteşte să înaintăm duhovniceşte spre Sâmbăta lui Lazăr, Duminica Floriilor şi Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, pentru a intra apoi în lumina Sfintelor Paşti, spre slava lui Dumnezeu şi bucuria tuturor”. (www.patriarhia.ro)
