Pe aici sunt iubite, dorite, căutate, oblojite şi păstrate pe lângă casă ca nişte comori. Şi pe la noi erau cândva.

Schimbă vieți. Caprele dau valoare familiei unei fete când aceasta se mărită. Sunt zestre.

Nu dau lapte mult, dar se cresc pentru carne. Se taie o capră când femeia vine cu pruncul nou născut acasă. Femeii lehuze massaice i se pregătește o băutură specială, dintr-un pic de sânge proaspăt de capră. O băutură revigorantă amestecată cu osânză  care o ajută să își revină după naştere. Prinde puteri. Sunt de leac.

Anul trecut au scăpat din parcul Ruaha unsprezece lei. Massaii au stat de strajă, să nu intre la capre sau la vaci. Averea lor, scăparea lor, animalele să nu fie atinse. Au făcut cu rândul de pază. Pentru băieții tineri a fost o aventură. Acum au ce povesti.

Deşi din basmele tradiționale africane aflăm că ei, massaii, sunt stăpânii tuturor animalelor de pe pământ - totuşi, ei astăzi nu pot să mai aibă capre sau vaci. Viața a devenit grea. Scumpă. Lumea s-a schimbat. Dar va veni vremea când vor avea din nou. Ei ştiu.

Acum 12 ani, Matteo a primit de la noi o vacă. Era citeț în parohia noastră, căsătorit cu Estra și nu aveau copii. Din pricina asta erau trişti. Azi au patru băieți. Primul născut, Nicodim a primit la botez trei capre. S-au înmulțit. Matteo s-a îngrijit de ele. 

Anul acesta, Nicodim a mers la școală la oraş. 

O şcoală departe de dealul lor în care îți pierzi urma printre baobabi şi te uiți în zare să citeşti semnele timpului.

Dar ca să poată Nicodim merge la şcoală, primul din neamul lui de massai şcoliți, Matteo a vândut o vacă și ceva capre. Şi va vinde în fiecare an. Taie rar o capră pentru familie. Mai bine să fie pentru şcoală.

Caprele schimbă viața.

Tuturor schimbătorilor de vieți care au donat anul acesta pentru capre le spunem că da, am reușit să cumpărăm, să înzestrăm, să lecuim şi să dăruim capre care acolo unde au ajuns vor schimba azi sau mai târziu vieți. Mulțumim!!