Amfiteatrul "Lorica Gavriliţă" al UMF Iaşi s-a dovedit a fi neîncăpător pentru studenţii şi invitaţii la dezbaterea pe tema metodelor moderne ale medicinei reproductive, atât de intens mediatizate în ultimii ani, în contextul în care Parlamentul României pregăteşte o lege privind maternitatea de surogaţie, care va fi supusă votului în luna august a acestui an. Subiectul, ofertant din punctul de vedere al posibilităţilor de abordare, a stârnit interesul participanţilor, deschizând calea unui dialog extrem de viu între public şi invitaţi.

"Se evită, de obicei, a se discuta despre problemele serioase în societatea românească. Disciplina de Biologie Celulară şi Asociaţia EPYMEDICA au încercat să supună această problematică unei dezbateri publice. Legea privind maternitatea de surogaţie, care se doreşte a se vota în august, a fost pur şi simplu aruncată populaţiei. Ce s-a întâmplat în această seară e doar începutul unei serii de dezbateri ce vor avea loc la Iaşi şi nu numai. Ulterior, vom elabora Declaraţia de la Iaşi, care va cuprinde concluziile unui grup de lucru pe care Asociaţia noastră îl patronează şi pe care o vom înainta Comisiei de Sănătate din Parlamentul României, pentru a aduce în atenţia factorilor de decizie problemele medicale, psihologice, controversele bioetice şi juridico-penale ce se vor ivi odată cu eventuala adoptare a acestei legi", a declarat dr. Richard Constantinescu, director de comunicare al Asociaţiei EPYMEDICA, moderatorul evenimentului.

Pentru a oferi o imagine cât mai completă asupra abordărilor tehnicilor actuale ale medicinei reproductive, în cadrul dezbaterii au fost invitaţi pr. Dragoş Bahrim, directorul Seminarului Teologic Ortodox "Sf. Vasile cel Mare" din Iaşi, pr. Dumitru Carp, conf. dr. Anca Indrei, specialist în Histopatologie, conf. dr. Cristina Gavrilovici, bioetician, Mirela Pavăl - psiholog, Oana Olariu - jurnalist, Daniel Mazilu - consultant parlamentar.

Tematica supusă dezbaterii a fost centrată pe fenomenul de tehnologizare a maternităţii, odată cu evoluţia ştiinţei, fiind luate în calcul trei dintre ramurile cele mai controversate: fertilizarea in vitro, mama surogat şi clonarea umană. Punctul de plecare al discuţiilor l-au constituit trei lucrări prezentate de câţiva studenţi din cadrul Cercului Ştiinţific Studenţesc "Constantin Cotrutz" din cadrul UMF Iaşi, care au vizat cele trei aspecte menţionate anterior.

Invitaţii au răspuns apoi întrebărilor.

Legea privind maternitatea de surogaţie ar putea deschide o adevărată "cutie a Pandorei"

Potrivit consultantului parlamentar Daniel Mazilu, legalizarea maternităţii de surogaţie trebuie cântărită cu foarte mare atenţie, deoarece implică foarte multe controverse de ordin moral şi juridic. În plus, legalizarea unei astfel de practici ar putea constitui un precedent, în baza căruia, pe viitor, s-ar putea solicita şi legalizarea altor proceduri care ar putea duce la pierderea identităţii omului (de exemplu, implantarea de cipuri). "Societatea civilă are un rol important în a transmite mesaje clare către Parlamentul României. Cred ca dezbaterea de astăzi este un început. Aceste tehnologii trebuie foarte bine cântărite, pentru că ele împletesc lucruri bune cu lucruri nefireşti, rele. Actualul proiect de lege promovează, în acelaşi timp, şi creşterea ratei fertilităţii, dar şi planningul familial, care înseamnă scăderea populaţiei.

E vorba despre ceva foarte grav, şi anume despre o legalizare a nefirescului. Fertilizarea in vitro este de la un capăt la altul nefirească. Societatea românească ar trebui să fie extrem de matură în momentul în care face un pas ca acesta. A legaliza acum nefirescul înseamnă efecte pe termen lung: ne vom obişnui să legalizăm tot felul de lucruri nefireşti, până la pierderea identităţii umane".

„Medicina actuală are o altă antropologie decât cea a Bisericii“

În privinţa metodelor moderne ale medicinei reproductive, Biserica are o concepţie foarte clară. "Medicina actuală are, din păcate, o altă antropologie decât cea a Bisericii. În concepţia Bisericii noastre, care are ca ax central tocmai momentul întrupării Mântuitorului Hristos, omul e om din momentul conceperii. Şi-atunci orice manipulare genetică, lucrul cu embrionul deja devin periculoase, pentru că atentează la însăşi taina vieţii. Orice procedură de fertilizare in vitro presupune eliminarea unui mare număr de embrioni; ştiinţa atentează, deci, la viaţa umană", a explicat, din perspectivă teologică, consecinţele acestui fenomen pr. Dragoş Bahrim.

Nici argumentul potrivit căruia aceste metode ajută la creşterea natalităţii nu stă în picioare. "Toate aceste biotehnologii n-au dus la creşterea natalităţii, ci, dimpotrivă, s-au găsit noi metode de contracepţie", a mai precizat pr. Bahrim.

Din perspectivă psihologică, problema maternităţii de surogaţie este o armă cu două tăişuri, pentru că drama, suferinţa apare în ambele părţi: la mama surogat - care predă copilul, dar şi la copilul care se naşte şi este preluat. Tocmai de aceea, "natura este cea care ar trebui să domine relaţiile dintre oameni", a declarat şi conf. dr. Cristina Gavrilovici, bioetician.