„Băiatul meu a stat nebotezat doi ani. Acum, că l-am botezat, o să merg unde se face Sfânta Liturghie pentru a-l împărtăşi des.” Omul acesta slab şi vesel, din fața mea, respectat în comunitatea sa de massai, şi-a dorit mult timp copii. Nevasta lui, tânăra Esta, era deja tristă. Zicea că nu e împlinită, că nu e în rând cu femeile din tribul ei de massai, parcă ceva era stricat la ea şi era privită ca şi cum ceva nu-i bun.

Numai cine trăieşte cu durerea aceasta poate înțelege. Câți nu aşteaptă această binefacere? Cine cunoaşte durerea omului care aşteaptă?

Când Dumnezeu l-a binecuvântat cu primul copil – căci acum are patru – Matteo a aşteptat pe Părintele. Acesta, venit de peste mări şi țări, îi spusese, după ce i-a ascultat durerea, că Domnul îi va dărui un fiu – să îl boteze. Dar părintele nu a mai venit, r nici botezuri nu s-au mai făcut o vreme. Acum şapte ani, când am ajuns pentru prima dată, am devenit naşa unui massai, Nicodim – după numele celui care a promis că va veni să îl boteze.

Cum se face, însă, că Matteo, cumătrul meu, massaiul care e prieten cu vântul şi care citeşte urmele animalelor, care ştie când va ploua şi care crede, la fel ca tot neamul lui, că ei, massaii, sunt stăpânii tuturor vietăților… cum se face că a înțeles Tainele lumii, Cine e Creatorul?

El nu e citit, nici facultate nu are şi nici internet pentru documentare ... Poate că vântul îi vorbeşte despre asta...

În inima lui a înțeles cine e Creatorul şi cum se păstrează legătura cu El. E o taină pentru mine cum poate o minte, despre care noi am spune ca e „simplă”, să pătrundă aşa mistere. Dar poate că nu mintea, ci inima este cheia pătrunderii tainelor.

Aici, botezurile le face adesea doar episcopul. Oamenii vin şi ne anunță că li s-au născut copii, îşi doresc să îşi boteze copiii, cer asta, vor şi cred. Îi aduc la Biserică, se împărtăşesc alături de pruncii lor şi, cu simplitate, se adâncesc în credință. Iau har. 

Mungu Bwana, Dumnezeu Preabunul, devine parte din viața lor.

Marți a fost sărbătoare mare. Copil fiind, Hristos a fost adus de părinții săi la Templu. Simplu. Am primit binecuvântare de la episcopul nostru de aici să se facă botezuri. Părintele Cosma şi Părintele Atanasie erau emoționați.

Şi cele 16 mame venite cu copiii la botez. Sunt mai multe care aşteaptă, dar doar ele au fost chemate. Pe ceilalți copii îi va boteza Părintele Episcop când va veni.

12 dintre femei sunt massaice din triburile de la Mapogoro şi Ipwasi. E anul băieților. Doar două fete li s-au născut. Noi suntem şi mai emoționate. Am pregătit câte o kanga albă, fâşia lor de material tradițional care ține şi loc de fustă, şi de suport pentru purtat copiii, în dar pentru prunci şi mame. Din cristelniță vor fi scoşi în brațele noastre, în albul de lapte al kăngii străvechi. 

Fiecare va primi de la Părintele Episcop câte o cruce să o poarte la gât şi o mică Biblie pe care am scris numele fiecăruia: Emil, Konstantin, Natalia, Nikolaos, Ștefan, Ioan, Simeon, Petronela, Maria, Gabriel, Andrei, Julian, Petre, Michael, Antonia, Kasiana şi câte o capră de la prietenii noştri care au devenit binefăcătorii lor. Pentru un început în viață.

De dimineață, înainte de Sfânta Liturghie, maica a dat unor femei din sat să gătească orez şi fasole pentru toți cei veniți. Matteo a adus o capră. Are şi el un copil de botezat, al patrulea!

A fost sărbătoare, simplitate, bucurie, emoție şi ospăț. A fost botez. Din Apă şi din Duh.

Mungu Bwana să dăruiască prunci tuturor celor care aşteaptă!

Intrați aici, dacă doriți să sprijiniți activitatea Centrului Misionar Ortodox din Kidamali, Tanzania.