În perioada 13-15 august au avut loc, la Flămânzi, județul Botoșani, serbările prilejuite de Zilele orașului Flămânzi. Acum a avut loc și vernisajul expoziției de icoane realizate în cadrul taberei de vară a parohiei Flămânzi - Cordun, ediția a VII-a.

Ca în fiecare an, la finele lunii iulie, copii din orașul Flămânzi, care au vrut să cunoască lumea icoanelor, au pășit în curtea bisericii cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh“ din Flămânzi, unii pentru prima oară, alții pentru a șaptea, pentru a aduce la ființă icoane, frânturi din împărăția lui Dumnezeu. Copiii pe care i-am îndrumat au aflat prin proprie experiență cum din bucata de lemn se naște o icoană, un chip care îi va privi dinspre răsărit și către care vor privi, cu un sentiment de bucurie și de nădejde, totodată, că sfântul pe care chiar ei l-au pictat îi va asculta și ajuta. Bucuria este mare atunci când, mergând în ajunul Nașterii sau Botezului Domnului, vezi icoana făcută de copil, la loc de cinste, spre răsărit, și faci într-o clipită recapitularea timpului petrecut în tabăra de pictură din 2004, sau 2005, sau 2006. Întrucât anul 2010 este an omagial al Crezului Ortodox, unele icoane reprezintă chipuri ale Sfinților Părinți care au contribuit la formularea adevărului de credință trinitar, ca Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Spiridon sau Sf. Nicolae, sau icoana Sfintei și Dumnezeieștii Treimi. Au fost pictate și două icoane cu Sf. Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, întrucât anul acesta se împlinesc 50 de ani de la trecerea la cele veșnice.
Vineri, 13 august, icoanele au fost duse în holul Primăriei orașului Flămânzi, într-o expoziție prilejuită de Zilele orașului, urmând ca unele să revină la biserică într-o expoziție permanentă, iar cele cu sfinții protectori ai micilor iconari să meargă spre casele acestora, unde vor ocupa un loc de cinste. Implicarea și străduința copiilor este foarte mare, întrucât ei au pictat chipul sfinților care îi ocrotesc pe ei, dar cu mai mare bucurie chipul sfinților ocrotitori ai părinților sau fraților, cu dorința de a le oferi acestora ca rod al mânuțelor lor harnice. Drept dovadă a dragostei față de această tabără stă întrebarea, de acum obișnuită, a copiilor: „La vară, când pictăm?“. (pr. Marius Pîjîn)