Educaţia pentru risc, o posibilă nouă materie în programa şcolară

Educaţie

Educaţia pentru risc, o posibilă nouă materie în programa şcolară

Ministerul Educaţiei doreşte „diversificarea activităţilor educative în şcoli“, astfel că orice proiect propus de factorii implicaţi în procesul educaţional va fi luat în considerare, potrivit unui anunţ făcut de ministrul Educaţiei, Remus Pricopie.

Ministrul Educaţiei Naţionale, Remus Pricopie, susţine ideea unei „diversificări a activităţilor educative destinate elevilor“, declarând că „orice proiect, chiar şi mai vechi, în acest sens va fi luat în considerare“. „Am câteva surprize pentru elevi, iar una dintre ele este aceea a diversificării activităţilor educative. De ce să nu facem teatru în şcoli, de ce să nu aducem filmele româneşti, ecranizări ale unor opere literare pe care profesorii de limba română le solicită la clasă, de ce să nu le avem în şcoli? De ce să nu facem mai mult sport, de ce să nu avem discuţii despre internet şi educaţie, despre facebook şi educaţie, despre lucrurile bune şi cele mai puţin bune? De ce să nu antrenăm copiii noştri să facă mai bine faţă riscurilor?“, s-a întrebat ministrul Educaţiei, care a dat şi un exemplu în acest sens: „Aş vrea să salut un proiect mai vechi, dar care cred că este de actualitate. Există un manual realizat de nişte organizaţii: «Educaţia pentru risc». Acest manual sau acest tip de lecţii trebuie să fie reluate şi cuprinse în şcoli. Copiii trebuie să înţeleagă că pe măsură ce cresc au mult mai multe opţiuni, dar au şi mult mai multe riscuri - riscul de a fuma şi de a consuma alcool, riscul de consum de droguri. În democraţie restricţiile funcţionează. Democraţia nu înseamnă drepturi totale, ci înseamnă responsabilitate, iar responsabilitatea înseamnă restricţii. Noi toţi trebuie să avem şi propriile restricţii, pe care trebuie să ni le impunem“.

Ministrul a criticat, în cadrul unei dezbateri organizate de Consiliul Naţional al Audiovizualului, „Nu vă uitaţi copiii la TV - Vezi ce vede copilul tău“, faptul că nu sunt făcute cercetări pentru a se vedea dacă politica publică este sau nu benefică şi pentru a vedea ce le lipseşte copiilor.

În opinia acestuia, mediul în care trăieşte copilul înseamnă inclusiv televizorul, inclusiv tableta sau calculatorul, care reprezintă „agenţi de formare“, ministrul pledând pentru o supraveghere permanentă a copilului, pentru a se asigura în acest fel o zonă de protecţie.