Acţiunea este dedicată aniversării a 325 de ani de la tipărirea Bibliei în limba română şi de la sfârşitul domniei lui Şerban Cantacuzino, la data de 29 octombrie 1688, când voievodul s-a stins din viaţă.

Organizată de instituţia gazdă în colaborare cu Patriarhia Română, Arhivele Naţionale ale României, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Centrală Universitară "Carol I", Muzeul Municipiului Bucureşti, în Spaţiile Cantacuzine ale muzeului, expoziţia îşi propune să prezinte într-o manieră obiectivă rolul domnitorului Şerban Cantacuzino (1678 - 1688) în societatea românească a epocii, prin realizările sale în plan politic, cultural şi spiritual, informează Biroul de presă al Muzeului Cotroceni, într-un comunicat de presă.

În cadrul expoziţiei vor figura şi obiecte liturgice din argint care au aparţinut Mănăstirii Cotroceni - candele, anaforniţă, cruce de mână, alături de strane, broderii, cărţi vechi, stampe de epocă, manuscrise - "Miscelaneu" (1682), "Tetraevanghel", (1686), "Dioptră sau Oglindă", (1688)," Cazanie" (1688), "Catastif cu moşiile lui Şerban Cantacuzino, primite ca moştenire" (1667), "Catastiful averii lui Şerban Cantacuzino voievod" (1680), documente emise de cancelaria domnitorului Şerban Cantacuzino.

Expoziţia va fi deschisă publicului până pe 13 ianuarie 2014 și ilustrează faptul că domnitorul Şerban Cantacuzino rămâne o personalitate marcantă a timpului său, aşa cum remarcaseră şi unii dintre contemporani: "era dotat cu toate acele prerogative care sunt într-adevăr demne de un mare Principe".

*****
 

Șerban Cantacuzino (n. 1640 - d. 28 octombrie 1688), membru al ilustrei familii de origine bizantină a Cantacuzinilor, a fost domnitor al Țării Românești între 1678 și 1688.

Șerban Vodă făcea parte din familia Cantacuzinilor, familie care a dat numeroși domnitori ai Țării Românești și ai Moldovei. Această familie se asimilase atât de bine în țările române, încât ajunsese să se afle în fruntea partidei boierești care lupta pentru a restrânge influența familiilor grecești de curând venite. Tatăl lui Șerban Vodă, marele postelnic Constantin Cantacuzino, se însurase cu o fată a lui Radu Șerban Basarab, astfel încât fiii lui se simțeau oarecum moștenitori ai vechilor domnitori "pământeni".

A luptat împreună cu turcii la asediul Vienei, unde aceștia din urmă au fost înfrânți. Șerban Vodă, ca și domnul Moldovei și principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoțească armata turcă cu mica lui oștire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu cu ghiulele umplute cu paie, ca să nu facă rău creștinilor asediați. Se mai află și astăzi lângă Viena o cruce de piatră ridicată de el pentru creștinii care se aflau atunci în armata turcă.

În anii 1684 – 1688 a realizat un joc diplomatic ingenios, încercând să contracareze tendințele expansioniste ale Habsburgilor în Banat și ale Poloniei în Moldova. Le-a propus turcilor să i se acorde ereditar tronul (prin transformarea țării în raia), totodata realizând contacte și cu Rusia și Veneția.

Se crede că a conceput un plan de atac asupra Constantinopolului pentru a alunga turcii din Europa, iar puterile vestice i-au promis suport moral și material. În mijlocul pregătirilor a murit subit, otrăvit se pare de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane.

De o mare importanță a fost activitatea sa în domeniile economic și literar:

- a introdus porumbul în România, care la scurtă vreme a ajuns hrana de bază a țării.

- a fondat prima școală românească în București.

- a dat ajutor la înființarea mai multor ateliere de tipărit (tiparnițe), iar sub auspiciile sale a apărut în 1688 faimoasa Biblie românească de la București.

- este ctitorul bisericilor Fundenii Doamnei și Mânăstirii Cotroceni.

Proiectele sale au fost continuate de urmașul desemnat de el la tron, Constantin Brâncoveanu.

Din căsătoriile sale cu Elina Leurdeanu și Maria Rustea-Văleanu (fiica negustorului Ghencea Rustea) a avut un fiu și patru fiice și un fiu, printre care:

• Gheorge Cantacuzino (1673-1739), Mare Ban al Olteniei;

• Casandra (1676-1713) soția domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir.

Voievodul Şerban Cantacuzino a fost ctitor al Mănăstirii Cotroceni şi ocrotitor al Bisericii, prin donaţiile şi beneficiile acordate nu doar lăcaşurilor de cult din Ţara Românească, ci şi celor de la Sfintele Locuri - Muntele Athos, Sfântul Mormânt, Patriarhiilor din Constantinopol, Ierusalim, Alexandria. A fost iniţiator şi susţinător al introducerii limbii române în cancelaria domnească şi în Biserică şi apărător al creştinătăţii, urmărind cu perseverenţă înlăturarea dependenţei faţă de Imperiul Otoman.

El a susţinut traducerea şi tipărirea în limba română a principalelor cărţi sfinte, aducându-şi astfel o contribuţie majoră la transmiterea către credincioşi a mesajului divin.

Printre cele mai reprezentative tipărituri din Ţara Românească, apărute între anii 1682 - 1688, care vor figura în expoziţie amintim: "Evanghelie" (1682), "Apostol" (1683), "Biblia" (1688) tipărite din iniţiativa şi cu susţinerea financiară a lui Şerban Cantacuzino. Biblia de la Bucureşti, monument de limbă, credinţă şi cultură, la realizarea căreia au contribuit cei mai de seamă învăţaţi români şi greci ai timpului, a fost finalizată în septembrie 1688, chiar în ajunul morţii domnitorului.