Cunoscutul actor american Jonathan Jackson vorbeşte despre intrarea sa în Ortodoxie.

Jackson este Lucky Spencer în lung-metrajul "General Hospital", un serial cu o foarte mare audienţă în America şi a primit rolul de cel mai bun rol secundar la recenta decernare a Premiilor Emy.

Cu ocazia primirii premiului EMY, actorul a spus: „În primul rând doresc să mulţumesc Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt” şi a făcut semnul Sfintei Cruci. Apoi a zis: „Mulţumesc tuturor călugărilor de la Sfântul Munte Athos care se roagă constant pentru viaţa lumii”.

Jonathan Jackson s-a convertitla ortodoxie în 2012. Într-un interviu acordat radio-ului Ancient Faith, acesta vorbeşte despre venirea sa la credinţa cea adevărată, despre perioada de catehumenat etc.

În interviul accesibil pe porlatul www.orthodoxie.com, Jackson spune printre altele:

„Cei doi părinţi ai mei au fost crescuţi în confesiunea adventisă de ziua a 7-a, probabil cea de-a patra generaţie de adventişti. Aşa că am crescut în această tradiţie, până la 9 sau 10 ani. Părinţii mei au început să se îndepărteze de această denominaţiune. De la 11 ani am început să lucrez ca actor la serialul Spitalul General. Eram Lucky, copilul celor doi actori principali Lic şi Laura, cuplul din serial. Ascultam eu şi fratele meu, tot actor,

Richard Lee Jackson, ascultam casete cu predici diferite, aproape în fiecare seară. Asta era viaţa noastră spirituală”.

Actorul vorbeşte despre angajamentul său într-o mişcare protestantă carismatică non-confesională şi despre drumul său spre credinţa cea adevărată a istoriei, ortodoxia.

Jackson povesteşte despre întâlnirea sa cu ortodoxia în România:

„Am fost trimis în România pentru a lucra la un film. Am stat trei luni şi jumătate în Bucureşti. Era un film amuzant. S-a numit: Căutătorul: Întunericul creşte. Aveam rolul principal, foarte important. Filmul se baza pe o carte, aşa că totul a fost filmat trei luni şi jumătate, iar la montaj, studio-ul a vrut să taie tot personajul meu din film. Aşa că n-am mai fost în film deloc. Însă cred că am fost trimis pentru un alt motiv la Bucureşti. Era providenţa. Şi curios , nu aici am învăţat să cunosc ortodoxia. Acolo sunt biserici la fiecare colţ de stradă. Pe atunci credeam că tot ce e vechi trebuie să fie opresiv şi religios. Am intrat o dată într-o biserică foarte mică, dar de o splendoare de aur şi m-am simţit ciudat. Pe atunci credeam că ortodocşii sunt un fel de veri bizari ai catolicismului roman. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns a fost să vizităm o biserică ortodoxă. Şi primul lucru pe care l-am păţit când am ieşti a fost că am fost agresaţi de ţigani. Fără glumă. Şi n-a fost chiar un Bun venit în România.

... Apoi am petrecut trei ani citind sute de cărţi despre istoria creştinismului. Am citit toate cărţile Papei Benedict al XVI-lea, ale Papei Ioan Paul. Însă ceva nu mergea acolo, infailibilitatea papală romană, adoptată târziu, pe la 1870 cred... Era ceva în catolicism care nu rezona cu fiinţa mea. Aşa că am început să caut Biserica dinainte de schismă. Am citit cartea lui McGuckin, Biserica Ortodoxă, apoi pe Schmemann, Kalistos Ware etc. Aşa am ajuns să cunosc frumuseţea ortodoxiei...”.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: www.orthodoxie.com