Familiile din mediu rural se confruntă cu mari greutăţi şi lipsuri în vremurile noastre. Principalul motiv este lipsa locurilor de muncă sau distanţa prea mare până la oraş. Cu peste 3.000 de locuitori, comuna Focuri din judeţul Iaşi depinde de cultivarea pământului. O descriere a comunei arată că cel mai important rol în amplasarea acestei aşezări l-a avut pământul, astfel că 90% dintre locuitori muncesc în agricultură. Multe sunt problemele din această comunitate, prima, şi cea mai vizibilă pe care o poate sesiza oricine calcă pe aceste meleaguri, fiind legată de drumul de acces. Ani la rând s-au făcut demersuri pentru asfaltarea şoselei, însă ceea ce s-a primit au fost doar promisiunile. Lipsa canalizării creează o imagine dezolantă în care noroiul parcă a pus stăpânire peste localitate. O altă preocupare a oamenilor este creşterea animalelor. O gospodărie care are cel puţin o vacă şi câteva păsări poate să se descurce la limită. Elena Maftei a fost vreme de câteva decenii învăţătoare la Şcoala Generală din Focuri. Fostul cadru didactic îşi aminteşte că atunci când îşi lua copiii în primire făcea fişa pentru fiecare elev. „Pe lângă datele legate de copii, întrebam părinţii dacă au vacă ce dă lapte. Consideram că dacă o familie are vacă, hrana este asigurată cel puţin dimineaţa. Am întâlnit multe cazuri de copii foarte săraci. Nu o singură dată am luat şosetele din picioare şi le-am dat copiilor pentru că erau desculţi în cizmă de gumă. Am avut o fetiţă la clasă care m-a rugat să-i ofer laptele rămas care se oferă la şcoală pentru a-l duce fraţilor ei“, şi-a amintit Elena Maftei. O parte dintre tinerii care locuiau în Focuri au plecat peste hotare. Unii dintre ei şi-au înălţat o casă, iar alţii nu au realizat nimic. În multe situaţii, copiii au rămas fără unul sau ambii părinţi.

Colectă în rândul credincioşilor

La intrarea în satul Focuri locuieşte într-o casă cu trei încăperi familia Gagică. Cei doi soţi au şase copii, unul dintre aceştia fiind „adoptat“ de la nişte rude care au plecat peste hotare. Ca mulţi dintre locuitorii din această parte a judeţului, părinţii celor şase copii nu au un loc de muncă. Veniturile lunare provin de la alocaţia copiilor şi din ajutorul social, acestea nedepăşind suma de 500 de lei. Părintele Petrică Lehaci, parohul parohiei „Sfântul Nectarie“ din Iaşi a aflat de situaţia grea a acestei familii prin intermediul părintelui Paul Lehaci şi a preotesei Oana Lehaci, care au locuit vreme de cinci ani la Focuri. Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor acestei familii sărace şi având în vedere numărul copiilor, s-a iniţiat o acţiune de strângere de fonduri pentru a se cumpăra o vacă. „De câte ori vorbeam cu ei la telefon se plângeau că nu au ce oferi de mâncare copiilor. Atunci am venit cu propunerea să adunăm de la credincioşi câte un bănuţ pentru a le cumpăra o vacă. Aşa a rânduit Dumnezeu şi Sfântul Nectarie că după ce s-a lansat această idee oamenii au început să sară în ajutor. Pe lângă acest mare dar pe care şi l-au dorit cu toţii, această familie a mai primit un televizor, o maşină de spălat şi fân. Avem câţiva sponsori care au promis că le vor oferi alimente în perioada următoare“, a explicat preoteasa Oana Lehaci. În dimineaţa zilei de vineri, 7 martie 2014, a venit momentul mult aşteptat de cei opt membri ai familiei Gagică. Cu cei 2900 de lei, strânşi de la credincioşii ale căror nume vor fi pomenite timp de 40 de zile la altarul Bisericii „Sfântul Nectarie“ din Iaşi, a fost cumpărată o vacă de la o familie din localitatea Focuri. În această activitate a fost implicată preoteasa Oana Lehaci, studentul Daniel Palade, enoriaş al parohiei „Sfântul Nectarie“ din Iaşi şi Constantin Maftei din Focuri. „Mulţumim familiei părintelui Petrică Lehaci şi tuturor credincioşilor parohiei «Sfântul Nectarie» care au contribuit. O să avem grijă de văcuţă pentru că ne este foarte greu, iar banii sunt puţini. O să ne descurăm mai bine de acum înainte, pentru că eram nevoiţi să ne creştem copiii cu lapte din comerţ“, a spus Mihai Gagică. Dacă unii săteni au ales calea străinătăţii pentru a-şi face un rost în viaţă, iată că există oameni care, deşi se descurcă greu, duc mai departe crucea familiei. Mai mult de atât, au adoptat un nepot rămas al nimănui, după ce părinţii acestuia au spus că „pot să-l dea la stat“ şi care are opt luni. Am rămas plăcut impresionat de veselia pruncilor care nu aveau decât câţiva metri pătraţi în care să se joace, dar şi de micul altar plin de icoane în faţa căruia pâlpâia lumina de la candelă. Am plecat de la Focuri pe la orele după-amiezii, lăsând în pragul casei copiii cu zâmbetul pe buze. Părinţii lor nu au contenit să mulţumească celor care le-au păşit pragul, dar şi celor care s-au gândit să le ofere posibilitatea de a se întreţine.