Michaël Yousif, profesor la un liceu creștin din Kirkouk – Irak.

Irakul este țara mea; în caz de primejdie, mă voi refugia la Ankawa (cartier creștin din marginea orașului Erbil) unde trăiesc frații mei, dar nu voi pleca niciodată. Eu am fost rănit foarte grav în 2007 într-un atentat cu mașină capcană, am stat doi ani în spital și am suferit cinci operații, și acum pot din nou să merg. Hristos m-a ocrotit; fără El nu aș mai fi fost în viață!

Mai mulți membri ai familiei mele au emigrat în Turcia sau în Suedia. Vorbim adeseori la telefon. Eu știu că viața e mai ușoară acolo, pentru ei, decât pentru mine. Dar nu vreau să fiu un străin toată viața mea.

În plan economic, viața s-a îmbunătățit net după căderea lui Saddam Hussein. Înainte salariul meu lunar nu valora decât doi dolari, și trebuia să muncesc și noaptea ca șofer de taxi pentru a-mi hrăni cei patru copilași. Astăzi, câștig 1200 de dolari pe lună, și mi-am făcut o casă și am cumpărat o mașină.


Ceea ce vreau din toată inima este pacea și libertatea, sper că un nou govern va aduce la putere oameni mai puternici decât Jalal Talabani și Nouri-Al-Maliki (actualul președinte și premier irakian).

Presimt că fiii mei vor voi să plece, în special fiul cel mare de douăzeci de ani, dare u îi descurajez mereu. Căci dacă toți creștinii vor pleca din Irak, nu va mai fi Irak!”



A consemnat Claire LESEGRETAIN