În cuvântul de învăţătură, Înaltpreasfinţia Sa a evidenţiat faptul că Maica Domnului a fost adusă în templul din Vechiul Testament, icoană ce închipuia Biserica Noului Legământ. Astfel, Născătoarea de Dumnezeu devine Maică a Bisericii, adică a tuturor celor ce alcătuiesc Trupul tainic al Mântuitorului Hristos. Chiriarhul a explicat înţelesul templului din Ierusalim, unde a intrat Maica Domnului, ca prefigurarea a Bisericii ca instituţie întemeiată de Mântuitorul.

Biserica veche a mănăstirii datează din a doua jumătate a sec. XIV, respectiv din anul 1370, şi este o construcţie din piatră şi cărămidă romană, cu ziduri foarte groase, fiind construită în stilul triconc bizantin. Ea este una dintre cele mai specifice şi reprezentative monumente ale trecutului, din domeniul artelor şi frumosului, care secole neîntrerupte a fost loc de închinare pentru oamnenii acestor locuri. În decursul timpului biserica a trebuit să fie de mai multe ori restaurată, păstrându-se însă forma ei iniţială, intervenindu-se doar la acoperiş, care, în sec. XVIII, a primit o formă barocă. După anul 1766 s-a executat tencuirea bisericii în exterior, cu tencuială de var şi nisip cu influenţe baroce. Pentru a putea fi mai bine protejată şi pentru a-i mări interiorul, în anul 1790 s-a mai adăugat un pridvor, care era prevăzut a fi cu turlă, dar din lipsă de fonduri nu a mai putut fi terminat. Catapeteasma din lemn a fost executată de stareţul Ieronim Balinton, în 1940.

Pictura interioară este realizată în frescă. În decursul timpului, s-au mai făcut unele restaurări, între 1938-1940, de pictorii Al. Demian si C. Cenan, iar mai recent, prin purtarea de grijă a părintelui stareţ Nestor Iovan, în vechiul locaş s-au executat ample lucrări de restaurare a picturii de către restauratorii Marius Oprea şi Adriana Scarlatescu. Cu acest prilej s-au scos la iveală scene care erau acoperite şi la baza turlei s-a descoperit anul în care a fost pictată biserica mănăstirii, 1658, şi cine a pictat-o, ieromonahul Nicodim.

În ziua de 6 august 2011, la Praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, Înaltpreasfinţitul părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, înconjurat de un sobor de preoţi ai mănăstirii şi ai parohiilor din jurul mănăstirii, a resfinţit lucrările executate la acest vechi lăcaş de închinare, care este şi cea mai veche construcţie din ansamblul mănăstiresc. datând din a doua jumătate a secolului XIV, respectiv din anul 1370. Construcţia bisericii este executată în stil triconc bizantin, stil răspândit în întregul Orient creştin, iar începând din secolul XIV, şi în Ţările Române.

Biserica cea veche deţine importante ansambluri şi vestigii de pictură, sculptură, argintării, broderii, care contribuie la perpetuarea marilor tradiţii ale culturii şi artei româneşti.

Spre sfârşitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţia Sa, i-a acordat Preacuviosului Ieromonah dr. Iustin Popovici, consilier cultural al Arhiepiscopiei Aradului, rangul de Protosinghel, ,,în semn de deosebită preţuire şi părintească dragoste”, cum reiese din Hrisovul de hirotesie.

Preacuviosul părinte stareţ arhimandritul Nestor Iovan a mulţumit Înalpreasfinţitului Părinte Timotei şi tuturor clericilor şi credincioşilor pentru participare la această zi de sărbătoare a mănăstirii.

(Sursa: episcopiaaradului.ro)