Biserica Ortodoxă a rânduit a se citi ieri la Sfânta Liturghie pericopa evanghelică de la Sf. Ev. Luca: "În zilele acelea Elisabeta, soţia lui Zaharia, a zămislit şi s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând:Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Şi, intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi, iată, vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi, răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea." (cap 1, vs. 24-38)

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea Pericopei Evanghelice, Preasfinţia Sa a vorbit celor prezenţi despre importanţa acestei sărbători în istoria mântuirii.

Maica Domnului - Eva cea nouă

Preasfinţitul Părinte Varlaam a arătat că Sfinţii Părinţi au numit-o pe Maica Domnului Noua Evă deoarece ea arată disponibilitatea de a asculta în chip desăvârşit de voinţa lui Dumnezeu.

„Vedem de ce sfinţii Părinţi au numit-o pe Maica Domnului Eva cea Nouă, pentru că Eva cea dintâi, prima femeie zidită din coasta lui Adam a căzut în păcat, l-a îndemnat şi pe Adam să se facă neascultător faţă de porunca lui Dumnezeu şi prin această neascultare a intrat în lume moartea şi moartea a trecut la toţi urmaşii lor. Eva este simbolul neascultării de cuvântul şi de porunca lui Dumnezeu, de aceea cuvântul acesta al Maicii Domnului: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! arată disponibilitatea de a asculta în chip desăvârşit de voinţa lui Dumnezeu exprimată în cazul de faţă de Arhanghelul Gavriil. Ea se consideră o roabă şi ascultă de porunca lui Dumnezeu şi iată că în pântecele ei se întâmplă această minune mai presus de fire al întrupării, al înomenirii Fiului lui Dumnezeu care este născut din Tatăl mai înainte de veci”, a spus Preasfinţia Sa.

Sărbătoarea de astăzi ne cheamă la o nesfârşită bucurie

Totodată, Episcopul Vicar Patriarhal, Preasfinţitul Părinte Varlaam a arătat de ce noi o numim pe Maica Domnului Născătoare de Dumnezeu şi a evidenţiat faptul că sărbătoarea Bunei Vestiri ne cheamă la bucurie nesfârşită pentru că Întruparea lui Hristos a deschis din nou posibilitatea ca omul să ajungă la asemănarea cu Dumnezeu.

„Ea nu a născut un copil oarecare, ci a născut pe Fiul lui Dumnezeu Cel Veşnic care a binevoit ca în timp să se înomenească, să se facă Om ca prin pătimirile Sale mântuitoare, prin moartea, prin învierea şi prin înălţarea Sa cu trupul omenesc transfigurat, luat din Sfânta Fecioară Maria, să stea în Slava Sfintei Treimi, de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, arătându-ne care este destinaţia finală a omului, pentru că omul a fost creat după Chipul Lui Dumnezeu, adică având în el toate virtuţile, toate darurile care puse în lucrare şi rămânând statornic în această lucrare sfântă omul putea să devină asemenea lui Dumnezeu, însă prin păcatul neascultării celor dintâi oameni această destinaţie finală a omului şi a întregii umanităţi a fost ratată. De aceea Dumnezeu, în iubirea Lui nesfârşită faţă de omul pe care l-a creat după Chipul şi după frumuseţea Sa de negrăit, a trimis pe Unicul Său Fiu în lume ca tot cel care crede în El să nu moară, ci să aibă viaţă veşnică. De aceea praznicul de astăzi ne cheamă la bucurie, la o nesfârşită bucurie, pentru că Întruparea lui Hristos, faptul că se face om asemenea nouă întru toate în afară de păcat, deschide din nou posibilitatea ca fiecare dintre noi prin credinţă, prin împlinirea poruncilor Evangheliei să ajungem la asemănarea cu Dumnezeu, iar la Învierea cea de obşte să primim binecuvântarea Judecătorului: Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia cea gătită vouă încă de la zidirea lumii”.

„Întreaga teologie a Bisericii noastre, mai ales a celei răsăritene, de la Sf. Irineu al Lyonului, Sf. Atanasie cel Mare până în vremea noastră a subliniat adevărul acesta fundamental că Dumnezeu s-a făcut Om ca noi oamenii prin împlinirea poruncilor evangheliei să devenim dumnezei după har, să participăm la Dumnezeiasca Fire prin harul şi prin lucrarea şi prin iubirea lui Dumnezeu faţă de noi”, a mai spus Preasfinţia Sa.

Bucură-te cea plină de Har

Totodată, Preasfinţia Sa a vorbit celor prezenţi despre cinstirea care trebuie adusă Maicii Domnului: „Să ne arătăm şi noi cinstitori ai Maicii Domnului aşa cum a cinstit-o arhanghelul care i s-a închinat cu cuvintele Bucură-te cea plină de Har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei. Să o cinstim cum a cinstit-o Dumnezeu făcând din ea subiectul lucrării Sale, al întrupării Preaiubitului Său Fiu. Să o cinstim cum a cinstit-o Elisabeta când a întâlnit-o şi a exclamat De unde cinstea aceasta să vină la mine Mama Dumnezeului meu. Să o cinstim ca femeia necunoscută care ascultând cuvintele Mântuitorului a exclamat Fericit este pântecele care te-a purtat şi sânii care te-au alăptat. Să arătăm lucrul acesta deoarece ea este cea mai sfântă fiinţă dintre câte au trăit pe pământ pentru că ea a fost subiectul şi obiectul lucrării speciale a Preasfintei Treimi: a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh”.

De asemenea, la finalul Sfintei Liturghii a fost oficiată Slujba Parastasului pentru domnitorii ctitori, trecuţi la Domnul, ai Bisericii Domneşti de la Curtea Veche.

Priveghere de hram

Sărbătoarea hramului istoric a început încă din seara zilei de marţi, 24 martie 2014, prin Slujba Privegheirii săvârşită de către un sobor de preoţi şi diaconi format din Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei, Superior al Aşezămintelor româneşti de la Locurile Sfinte (protos), pr. cons. Patriarhali: Nicolae Dascălu, Constantin Stoica, Costin Spiridon şi Ciprian Apetrei, Preoţii Gheorghe Zaharia, Vasile Ioana, Viorel Barbu, Florin Scuturoiu, Cătălin Iordăchescu, Mihai Porniu şi Arhidiaconul Traian Diaconu.

În cuvântul de învăţătură părintele consilier patriarhal Nicolae Dascălu a vorbit despre semnificaţiile spirituale şi teologice ale Sărbătorii Bunei Vestiri. La final, Pr. Paroh Gheorghe Zaharia a prezentat ultimul număr al Revistei Parohiei.

Sărbătoarea Buna Vestire este hramul principal al Bisericii „Sfântul Anton” - Curtea Veche, cea mai veche biserică din Bucureşti. În anul 1559, luna septembrie, când a fost construită Biserica Domnească de la Curtea Veche de către ctitorii domnitorul Mircea Ciobanul şi doamna sa Chiajna a primit ca hram Buna Vestire. După incendiul din 23 martie 1847, când mare parte din oraşul Bucureşti a ars, fiind distrusă de foc Biserica „Sfântul Anton” - Puşcărie, din imediata apropiere a Bisericii Domneşti, Biserica „Buna Vestire” de la Curtea Veche a primit ca al doilea ocrotitor pe Sfântul Antonie cel Mare folosindu-se de atunci prescurtarea numelui marelui avă egiptean, Sfântul Anton. (Sursa: patriarhia.ro)