La Editura Doxologia a apărut al nouălea volum din Colecţia „Cuvioşi Stareţi de la Optina”, intitulat "Stareţul Ilarion de la Optina". Traducerea din limba rusă este realizată de părintele profesor Teoctist Caia.

Fiind timp îndelungat cel mai apropiat ucenic al stareţului Macarie, părintele Ilarion, venind în fruntea mănăstirii şi devenind duhovnic, s-a străduit ca şi la conducere, şi în cele duhovniceşti să păstreze rânduielile aşezate de bunul său învăţător.

Studiind cu sârguinţă, încă înainte de intrarea în mănăstire, scrierile Sfinţilor Părinţi, nu doar cu mintea, ci străduindu-se să îndeplinească şi în faptă sfaturile lor, părintele Ilarion îi avea pe aceştia pururi înaintea sa. Printr-o îndelungată obişnuinţă, se forţa pe sine în fiecare clipă la tot felul de nevoinţe trupeşti şi morale şi dispreţuia voinţa proprie şi odihna. A continuat să se constrângă pe sine la osteneli chiar şi atunci când doctorii au constatat câteva boli, fiecare fiind foarte serioasă şi aproape nevindecabilă.

Gândindu-se în timpul bolii la starea lui sufletească, stareţul, după obiceiul său, a găsit motiv să alerge la smerenie cu care s-a obişnuit sufletul său harnic. Uneori punea boala sa grea pe seama faptului că, fiind stareţ şi duhovnic s-a ocupat mai mult cu cercetarea neputinţelor străine, nu cu ale sale, s-a străduit mai mult să vindece păcatele altora şi nu pe ale sale.

Stareţul Ilarion îi învăţa pe ucenici să fie râvnitori faţă de biserică, să nu lipsească de la biserică, să vină la începutul slujbei, căci spunea: „Biserica este pentru noi cerul pe pământ, unde însuşi Dumnezeu este prezent în chip nevăzut şi îi vede pe cei prezenţi. De aceea în biserică trebuie să stăm cuviincios şi cu mare evlavie. Să iubim Biserica şi să fim sârguincioşi faţă de dânsa căci ea este bucuria şi mângâierea noastră”.

Referitor la ascultare, părintele Ilarion afirma că trebuie împlinită cu păzirea cunoştinţei, fără neglijenţă, fără lene şi cu atenţie. Trebuie să fim cu grijă faţă de noi înşine, cu toate lucrările noastre mari şi mici şi cu ascultările. Atunci ne vom obişnui să fim atenţi în faptele importante, pentru că de la neglijenţa faţă de cele mici trecem, pe nesimţite, la neglijenţa faţă de lucrurile mari şi importante. Fiecare lucru trebuie să îl începem cu chemarea numelui lui Dumnezeu în ajutor, deoarece lucrările sfinţite cu rugăciune vor fi binefăcătoare pentru mântuirea sufletului nostru. Să fim călăuziţi în toate de smerenie, de pace şi dragoste.

Stareţul vorbea adesea despre purtarea fără răutate şi fără mânie a jignirilor, să le primim cu mustrare de sine, ca fiind trimise de Pronia Dumnezeiască pentru păcatele noastre, spre folosul sufletului. De asemenea, ne îndemna să năzuim cu toată inima noastră spre patria cerească, acolo unde toate durerile noastre se vor preface în bucurie, insulta şi înjosirea în slavă, întristarea, lacrimile şi suspinurile în mângâiere, bolile şi ostenelile în linişte veşnică.”

Ni se atrage atenţia supra faptului că trebuie să facem observaţie cuiva, fără a ne hrăni propria mândrie, chibzuind dacă noi am putea îndeplini ce cerem de la altul. Dacă ne simţim cuprinşi de mânie, să păstrăm tăcerea şi să nu vorbim până când printr-o rugăciune neîncetată şi prin mustrare de sine se linişteşte inima noastră.

Stareţul îi învăţa pe cei mai tineri să fie cuviincioşi şi să-i stimeze pe cei vârstnici, să fugă de cârtire să nu fie obraznici cu nimeni, nicidecum să aducă supărare cuiva. Când cel mai în vârstă îţi face o observaţie sau o mustrare care nu corespunde aşteptărilor tale şi se întâmplă şi în prezenţa altora, să taci şi să spui cu smerenie:”Iartă, pentru Dumnezeu!”. Prin aceasta nu vei pierde nimic din părerile altora ci, dimpotrivă, vei câştiga. Este folositor pentru suflet să recunoşti că eşti vinovat întru toate şi că eşti ultimul dintre toţi, decât să te îndreptăţeşti pe tine însuţi lucru care vine din mândrie, iar Dumnezeu le stă împotriva celor mândri, iar celor smeriţi le dă har.

Lecturând volumul veţi afla sfaturi despre păstrarea conştiinţei, despre cercetarea atentă a gândurilor, a faptelor şi cuvintelor, precum şi despre pocăinţa pentru ele.

Cartea „Stareţul Ilarion de la Optina” în traducerea părintelui profesor Teoctist Caia poate fi cumpărată de la magazinul online Doxologia, de la librăriile Doxologia, precum şi de la celelalte librării din Iaşi şi din ţară.