Până pe 12 noiembrie, Muzeul Unirii din Iaşi ne invită să fim părtaşii unei incursiuni în istoria pelerinajelor pe teritoriul românesc, vizitând expoziţia „Arta pelerinajului. Obiecte creştine în spaţiul est şi sud-est carpatic (secolele IV-XVI)“. Aceasta cuprinde 130 de obiecte de artă creştină aflate în patrimoniul mai multor muzee din ţară, ce au darul de a te transpune departe, în timpuri străvechi, însoţind pelerinii ce vor fi trecut prin Iaşi în hagialâcurile spre Constantinopol sau Ierusalim. Toate piesele se încadrează cu stricteţe într-un spaţiu clar delimitat - spaţiul est carpatic, extinzând arealul şi spre Dobrogea.

Expoziţia reuneşte obiecte din inventarul liturgic, cruci relicvar, obiecte de artizanat ecleziastic, obiecte de iluminat, precum şi piese de sorginte creştină care întregesc tabloul acestui fenomen religios cu rădăcini atât de adânci în istorie. Este, dacă vreţi, o invitaţie de a ne întoarce în timp, de a descoperi originea anumitor obiecte sau gesturi cu caracter ritualic, ba mai mult, de a descoperi că pelerinajele, aşa cum le cunoaştem noi astăzi, au fost însoţite dintotdeauna şi de o latură comercială, consemnată de-a lungul vremii de nenumărate izvoare istorice. „Vizitatorii ar trebui să se bucure că Iaşul este un centru de pelerinaj , fapt ce-l conectează atât la spaţiul oriental, cât şi la cel occidental. Avem un loc unde se întâlnesc influenţele din cele două spaţii. Expoziţia ne ajută să vedem evoluţia, în timp, a acestui fenomen numit pelerinaj, care a fost foarte bine cunoscut pe acest teritoriu, chiar dacă toate centrele de pelerinaj erau concentrate la sud de Dunăre. Însă, drumurile pelerinilor treceau şi pe aici“, consideră curatorul expoziţiei, Ioan Iaţcu, muzeograf la Muzeul de Istorie a Moldovei din Iaşi.

Punctul de plecare în organizarea unei expoziţii cu o asemenea tematică a pornit de la două ploscuţe de pelerin (ampule) descoperite după 1990 la Iaşi şi aflate în colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. Una dintre aceste ampule, descoperită pe strada Gavriil Musicescu, înfăţişează simbolul Adevăratei Cruci şi datează din secolele X-XI. Pe cealaltă ploscuţă, înfăţişând scena Bunei Vestiri, este inscripţionat numele oraşului Nazaret în limba slavonă, piesa datând din secolele XIII-XIV. Aceste două piese dovedesc faptul că încă de pe atunci capitala Moldovei constituia un punct nodal pe rutele de pelerinaj către Locurile Sfinte. „Sunt singurele astfel de piese descoperite la nord de Dunăre, ceea ce atestă faptul că Iaşul, încă dinainte de aducerea moaştelor Sfintei Parascheva, reprezenta un punct important în drumul pelerinilor către Cetatea Albă, de unde plecau, pe mare, către Constantinopol sau către Locurile Sfinte de la Ierusalim“, a explicat Ioan Iaţcu.

O expoziţie cu multiple valenţe educaţionale

Organizarea acestei expoziţii cu caracter unic în România a presupus un sinuos proces de identificare a pieselor care s-ar fi putut încadra în tematica propusă. Dar, pe lângă obiectele de artă creştină legate strict de fenomenul pelerinajului religios, sunt prezente şi alt tip de piese creştine care completează, dau substanţă ansamblului expoziţional şi îl plasează într-un anumit context. „Vizitatorii sunt obişnuiţi cu expoziţiile de modă mai veche, în care vin, văd piesa, citesc eticheta şi pleacă fără să înţeleagă, fără să includă respectivul obiect într-un context cultural foarte clar. Această expoziţie explică, plasează într-un cadru geografic, istoric, cu analogii, cu conexiuni atât în izvoarele istoriografice, cât mai ales în cele iconografice (frescele bizantine, miniaturile bizantine)“, consideră curatorul Ioan Iaţcu.

În plus, conceptul expoziţiei urmăreşte şi formarea publicului vizitator, care redescoperă originea unor gesturi sau simboluri pe care le întâlnesc zilnic, dar şi punerea în valoare a esteticii obiectelor de artă creştină. „În timpul pelerinajelor din zilele noastre ne lovim de abundenţa unor piese care se încadrează în categoria kitsch-ului. Ieşenii şi nu numai sunt invitaţi să vadă frumuseţea acestor piese, să înţeleagă raritatea lor şi să discearnă atunci când trebuie să aleagă o piesă de artă creştină de valoare“, a subliniat Ioan Iaţcu.

Pe urmele pelerinilor, în istorie

Organizată în parteneriat cu mai multe muzee din ţară, colecţia expusă la Iaşi cuprinde piese de artă creştină descoperite în diverse zone ale României, datate în perioada dintre secolele IV-XVI. Unele dintre ele sunt strict legate de tema propusă publicului - „Arta pelerinajului“ -, iar altele vin să completeze contextul cultural şi temporal în care a fost consemnat acest fenomen religios.

Piesele centrale ale ansamblului expoziţional sunt cele două ploscuţe de pelerini descoperite la Iaşi, cele care i-au condus pe istorici către ipoteza că locuitorii din vatra istorică a Iaşilor aveau încă din vechime contacte cu lumea pelerinajelor spre Locurile Sfinte. Cu alte cuvinte, Iaşul se afla pe ruta pelerinilor ce veneau din spaţiul rusesc şi se îndreptau către Constantinopol şi apoi spre Ierusalim. „În secolele XI-XII are loc un imens aflux de pelerini veniţi din spaţiul rusesc, de la Kiev, de la Novgorod şi care se îndreaptă, pe Valea Prutului, fie spre Crimeea de astăzi, fie spre Cetatea Albă, de unde se îmbarcau şi luau drumul Constantinopolului. Aici făceau escală, vizitau centrele de pelerinaj şi se îmbarcau către Locurile Sfinte, unde stăteau o bună perioadă de timp“, explică Ioan Iaţcu. În drumurile lor pe uscat, pelerinii cereau protecţia Sfântului Mina, considerat ocrotitorul caravanelor, iar pe mare erau ocrotiţi de uleiul de la Mormântul Sfânt.

Pelerinajul către Locurile Sfinte reprezenta şi atunci, ca şi astăzi, călătoria supremă în viaţa unui creştin. Călugări, preoţi, oameni simpli călătoreau pe uscat şi pe mare pentru a ajunge să se închine în locurile de început ale creştinismului. „Locurile de pelerinaj erau nu numai locuri de manifestare a ataşamentului faţă de un anumit sfânt, ci şi un loc în care informaţiile se adună, vin oameni din spaţii diverse, un loc în care activităţile comerciale sunt conexe“, explică muzeograful Ioan Iaţcu. Expoziţia cuprinde dovezi în acest sens: greutăţi, unităţi de măsură, sigilii cu caracter comercial, care însoţeau mărfurile, dar şi piese de artă creştină care făceau obiectul comerţului în timpul pelerinajelor, precum şi tămâia (care era adusă în vechime tocmai de pe coastele Somaliei) sau smirna (care era originară din Arabia).

Un inventar complet

Expoziţia este completată de o serie de cădelniţe, obiecte folosite în timpul actului liturgic, dar şi de răşini (tămâie, smirnă), care vin să completeze tabloul general al pelerinajului creştin.

De asemenea, sunt prezente în expoziţie mai multe tipuri de ploscuţe de pelerin, care provin din spaţiul circummediteranean, dar şi cruciuliţe (obiecte de artizanat ecleziastic), cruci relicvar - cruci de episcop, ce conţineau fragmente din sfinte moaşte, din raclele unor sfinţi şi erau aduse din zonele nordice (spaţiul Rusiei Kievene), dar şi din zonele sudice (Bizanţ), opaiţe de origine nord-africană, care reliefează legăturile dintre lumea nord-africană şi Dobrogea. „Nu este exclus ca astfel de piese (n. r. - opaiţe de imitaţie nord-africană) să fie realizate în atelierele bisericilor, pentru comercializare sau pentru schimburile dintre biserici“, consideră curatorul Ioan Iaţcu.

Potrivit izvoarelor istorice, spaţiul nord-dunărean importa obiecte de artizanat ecleziastic (cruciuliţe, medalioane), fie din zonele sudice, fie din cele nordice. Şi atunci, ca şi acum, se formau meşteri ce copiau astfel de piese, le reproduceau şi îşi realizau propriile matriţe. „Una dintre cele mai frumoase obiecte de acest tip este un tipar de cruce descoperit la Botoşana, în judeţul Suceava, şi care se află în colecţia Institutu lui de Arheologie din Iaşi. Crucea care îl însoţeşte a fost descoperită la Davideni, judeţul Neamţ, şi se află în colecţia Muzeului de Istorie din Piatra Neamţ. Forma ne indică un anumit tip de cruce vehiculat în acest spaţiu nord-moldovenesc. Ambele sunt datate în secolul al VI-lea“, explică Ioan Iaţcu.

Mănăstirea Sfinţilor Cosma şi Damian, unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj

Aşa cum consemnează scrierile vechi, unul dintre locurile cele mai importante de pelerinaj în spaţiul bizantin era Mănăstirea Sfinţilor Cosma şi Damian de la Constantinopol, un loc frecventat de pelerini veniţi atât din spaţiul sud-dunărean, cât şi din cel nord-dunărean. Cultul pentru cei doi sfinţi s-a răspândit în întreg spaţiul balcanic, după ce împăratul Iustinian a fost vindecat prin mijlocirea lor.

Mulţi dintre pelerini mergeau, deci, la Mănăstirea Sfinţilor Cosma şi Damian şi pentru vindecarea de boli. „Se făcea ceea ce se numeşte hagioterapie, adică o terapie realizată în timpul hagialâcului (al pelerinajului). În acea mănăstire de la Constantinopol existau spaţii în care se făceau intervenţiile chirurgicale, spaţii în care se făceau terapii, unde se recuperau bolnavii după intervenţiile chirurgicale, iar cei care realizau aceste intervenţii erau călugări, care se considerau urmaşi ai celor doi fraţi - Doctori fără de arginţi. Aşadar, achiziţionarea acestor iconiţe cu reprezentarea celor doi sfinţi, care se purtau la gât, în chip de protecţie, ne îndeamnă să credem că avem de-a face cu o conexiune peste timp între lumea antică târzie şi lumea bizantină şi perpetuarea, timp de secole, a cultului Sfinţilor Cosma şi Damian“, a precizat curatorul expoziţiei.