De ai căzut în păcate trupeşti, nu-ţi aminti în ce chip le-ai făcut, ca prin aceasta să nu se spurce din nou sufletul tău; ci mai bine roagă-te lui Dumnezeu, grăind: „Doamne! Tu ştii păcatele mele cele scârnave, cărora nu este număr! Tu însuţi, deci, precum voieşti, şterge-le; iar eu nu îndrăznesc a-mi aminti de ele, ca prin aceasta să nu Te mânii încă şi mai mult”.

(Sfântul Tefoan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântul Sava, Editura Schitul Românesc Lacu, p. 53)