Numeroși ieșeni au luat parte la sfârșitul săptămânii trecute la zilele Bisericii „Toma Cozma” din oraș, cu prilejul cinstirii hramului lăcașului de cult. Sărbătoarea a început cu slujba Vecerniei, oficiată de un numeros sobor de preoți, condus de părintele Marian Timofte, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor, și a culminat cu Sfânta Liturghie, săvârșită de PS Nichifor Botoșăneanul.

În cuvântul său, ierarhul a subliniat cât de importantă a fost întâlnirea apostolului cu Domnul și că mărturisirea Sfântului Toma, „Domnul Meu și Dumnezeul Meu”, trebuie să devină un reper în viața noastră duhovnicească:

Cuvântul Domnului este cuvânt care ne restaurează sufletește. Cuvântul Domnului ne dă putere și doar prin apostoli, Domnul a pus în Biserică această putere a iertării păcatelor. Preotul nu este doar un martor, nu este un auditoriu, nu este un microfon în care spunem greșelile noastre, prin preot lucrează puterea lui Dumnezeu până în zilele noastre. Tot în arătarea Sa către ucenici, Domnul le spune: „Iată, Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”, adică această putere rămâne lucrătoare până la sfârșitul acestui veac, până când ultimul om născut din femeie va fi mântuit. Această putere, iubiți credincioși, o căutăm în Biserică, această putere o mărturisim, această putere o primim atunci când ne spovedim cu inimă curată și atunci când vrem să schimbăm viața noastră. Nu a pus Domnul un număr cât de des să ne spovedim, cum să ne mărturisim, ci să ne spovedim cu inimă curată și cu dorința schimbării noastre. Putem să ne spovedim în fiecare zi și în fiecare oră, dacă nu este această dorință de-a deveni om puternic în cuvânt, în adevăr și în iubire, spovedania noastră nu va avea adâncime. De aceea, îl cinstim astăzi pe Sfântul Toma pentru că a avut această putere să se întoarcă la Domnul cu inimă înnoită și schimbată, iar cuvântul lui, „Domnul Meu și Dumnezeul Meu”, să ajungă la inima noastră, ca noi să ne înnoim sufletește și să putem spune, cu uimire, umilință și bucurie, „Domnul Meu și Dumnezeul Meu, slavă Ție!”.

La finalul slujbei arhierești, cei prezenți s-au împărtășit cu Sfintele Taine și au primit binecuvântarea Părintelui Episcop-vicar. 

Pentru Biserica „Toma Cozma”, ziua de astăzi este o sărbătoare deosebită, dar spun eu că și pentru întreaga creștinătate este o zi deosebită, pentru că cinstirea acestui moment, de încredințare a Sfântului Toma, este de fapt un punct de sprijin pentru încredințarea noastră. Atunci când vorbim de încredințare, avem nevoie de mărturii: senzoriale, proprii sau mărturiile verbale ale celor din jur. Biserica ne cheamă să ne încredințăm de realitatea Învierii Domnului Hristos prin mâna Sfântului Toma și prin mărturia lui, a afirmat părintele paroh Mihai Mărgineanu.

În după-amiaza zilei, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul a săvârșit slujba punerii pietrei de temelie pentru viitoarea biserică cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, care va fi construită în localitatea Alexești – Ipatele, protopopiatul Iași III. Ridicarea noii biserici va fi coordonată de părintele Ionel Viorel Olariu de la parohia Cuza Vodă – Ipatele.

Scurt istoric

Biserica cu hramul „Sfântul Apostol Toma şi Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina” a fost înălţată în anul 1807, pe coasta vestică a dealului „Muntenimii”- mai târziu „mahalaua Păcurarilor” - cu o frumoasă perspectivă asupra zonei de nord-vest a oraşului. Toma Cozma, primul ctitor al lăcașului, a fost un boier ieşean care la începutul veacului al XIX-lea a deţinut mai multe ranguri, fiind succesiv: şetrar, medelnicer, paharnic şi ban. Biserica ctitorită de Toma Cozma, împreună cu soţia sa Ecaterina, avea o formă simplă, fără turle şi era de dimensiuni reduse. Cel de-al doilea ctitior al lăcașului, Maria Anastasiu Apostol Ketreanca, cu prilejul reparaţiei făcute în anul 1847, adaugă turnul clopotniţă, aşa cum rezultă din pisania de pe peretele de vest al bisericii.

Lăcașul de rugăciune rămâne una dintre cele mai încercate biserici din Iaşi. Astfel, în anul 1924 se prăbuşeşte o parte din bolta pronaosului, iar prin lucrările efectuate între anii 1930-1932 s-a reconstruit turnul din cărămidă, s-au realizat contraforturile exterioare si balconul interior pentru cor, sub coordonarea preotului Emilian Vasiloschi. După doar 12 ani avea să primească cea mai grea lovitură: în ziua de 20 august 1944, în timpul bombardamentului, biserica este lovită cumplit, prăbuşindu-se în flăcări la pământ în zona altarului. Lucrările de refacere şi consolidare au fost coordonate de preotul Nicolae Todicescu, între anii 1950-1954.

În ultimul deceniu, prin strădania părintelui paroh Mihai Mărgineanu, s-au realizat importante lucrări de reparaţii capitale la casa parohială, așezământul filantropic şi pridvorul bisericii, dar şi ample lucrări de sistematizare a parcului parohial al cărui patrimoniu s-a îmbogăţit cu o fântână tradiţională şi un frumos monument închinat memoriei victimelor bombardamentului din anul 1944.

În anul 2007, Biserica „Toma Cozma” a împlinit 200 de ani de existenţă.