Cel ce ia ceva, primeşte bucurie omenească. Cel ce dă, primeşte bucurie dumnezeiască. Bucuria dumnezeiască o luăm prin a da. De pildă îmi dă cineva o carte. Acela se bucură duhovniceşte, dumnezeieşte, iar eu care am luat cartea mă bucur omeneşte. Dar când şi eu voi da cartea, mă voi bucura şi eu dumnezeieşte, iar celălalt care o va lua, se va bucura omeneşte. Când şi acela o va da, se va bucura şi el dumnezeieşte, iar cel ce o va lua se va bucura omeneşte. Dar dacă şi acesta la rândul său o va da, atunci şi el se va bucura dumnezeieşte. Vedeţi cum de un singur lucru mulţi oameni se pot bucura atât omeneşte, cât şi dumnezeieşte?

(Cuviosul Paisie Aghioritul – Trezire duhovnicească, vol. II, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, p. 171)