Întocmai cum peştele nu poate trăi fără apă, nici sufletul nu poate să se mântuiască fără de liniştire şi cugetarea la dumnezeieştile Scripturi.

Fie că mănânci ori bei, cu mintea nu te depărta niciodată de Dumnezeu: minunează-te, uimeşte-te şi slavosloveşte-L, duhovniceşte căutând la minunatele Lui zidiri, văzute şi nevăzute.

Mânecă spre Domnul, şi în miez de noapte scoală-te să te mărturiseşti numelui Lui, atunci când nici auzul, nici văzul nu împiedică mintea să petreacă numai cu Domnul.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, p. 154)