Să știți că, dacă cineva nu poate ierta pe aproapele său, dacă îl judecă, e numai pentru că nu a cunoscut încă iertarea Dumnezeiască, dragostea Dumnezeiască asupra sa. De ce? Pentru că nu crede că o poate primi, nu are credință. Credința e începutul a toate. Prin credință se deschid Cerurile, se iartă păcatele și putem ajunge în fața lui Dumnezeu, azi, acum, așa cum a ajuns tâlharul. Prin credință.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, pp. 29-30)