De asemenea, să nu râvnim spre lucruri protivnice şi rele, adică: văzând pe cineva lenevindu-se, să ne lenevim; pe altul lăcomindu-se, să ne lăcomim; pe altul vorbăreţ, să sporim şi noi în vorbe. Ci ca nişte înţelepţi şi învăţaţi de Dumnezeu, să cercetăm întru noi bunătatea şi să o păzim, să ţinem ancora credinţei noastre să întindem vela nădejdii noastre şi cu toată puterea cârmuind corabia noastră cea sufletească, să călătorim spre noianul cel mare al vieţii acesteia. Ca unii ce avem îndelungată călătorie pe marea acestei vieţi, nu e cu putinţă de a nu ne supăra vânturi protivnice, adică războaiele trupului.

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 13)