Într-o zi, un preot a auzit o voce in biserică, dar cuvintele nu se înțelegeau.

Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, părintele a găsit un copil care spunea ceva, și și-a dat seama seama că nu-i înțelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul.

Atunci preotul l-a întrebat:

– De ce tot repeți literele?

– Păi, așa îmi fac eu rugăciunea, răspunse copilul.

– Cum așa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.

– Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii și atunci Îi dau lui Dumnezeu literele, că știe El să le pună în ordinea care trebuie…

„Și I-au zis: Auzi ce zic aceștia? Iar Iisus le-a zis: Da. Oare niciodată n-ați citit că din gura pruncilor și a celor ce sug s-a săvârșit laudă?” (Matei 21, 16)

Sursa: marturieathonita.ro/sinceritatea-rugaciunii-copiilor