Sora T.G. a ajuns la o vârstă înaintată - este al 26-lea an de când trăieşte pe pământ — iar patimile tot n-au părăsit-o. Straniu lucru: o bătrâneţe atât de venerabilă — şi are patimi. Pesemne că ai auzit, dar n-ai înţeles cuvântul: „Cărunteţele sunt înţelepciunea oamenilor şi vârsta bătrâneţilor, viaţă nespurcată". Uneori Dumnezeu dă repede nepătimirea celor deosebit de smeriţi, dar de obicei omul moare fiind încă luptat. Şi aceasta nu înseamnă că s-a pierdut, ci - precum a zis cineva - unul ca acesta este numărat în rândul mucenicilor. Doreşti să afli la ce vârstă te vor lăsa patimile? Odinioară s-a spus: Nu este al vostru a şti anii sau vremile, care Tatăl le-au pus întru a Sa stăpânire (Fapte 1:7).

Te mâhneşti foarte că te biruiesc patimile şi că nu poţi să te împotriveşti lor. Trebuie să ne mâhnim, însă ar mai trebui să ştim că patimile se dezrădăcinează puţin câte puţin şi că trebuie să lucrăm multă vreme asupra noastră. Dar deocamdată să răbdăm şi să ne smerim. (Sfântul Cuvios Anatolie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 80-81)